kaufland-cl-1440x564_cparcare_dizabilitati_dailybusiness_ro_87700500

Am trecut de atâtea ori pe acolo văzându-i în toată splendoarea lor, atârnați pe mașini sau stând la taclale de la deschidere până la apusul programului de lucru, am venit la cumpărături uitându-mă la ei cum zăbovesc spre interesul lor, așteptând clienți plini de sacoșe pentru a-i duce care încotro.

În parcarea Kaufland-ului călărășean, trei taximetriști stau legați cu lanțuri pe locurile de parcare, acolo unde scrie clar cât roata de rezervă că nu au voie să staționeze, locurile acelea, inscripționate ca să vadă tot țăranul, fiind rezervate persoanelor cu handicap. Stau cu fraierii cu ochii beliți la ușile care se deschid silențios identice ca sunet cu mintea lor, stau după necesarul traiului zilnic pe care și l-ar putea face și puțin mai încolo cu câțiva metri. Pe locurile de parcare ale tuturor călărășenilor normali. Din respect, zic!

Marine, aseară am simțit un junghi în inimă, îi spuse un șofer plictisit altuia care tocmai se scobea între dinți cu scobitoarea folosită și ieri. Ce-o fi? Vreun blestem? Că n-am fost în spital până acum și nici n-am avut probleme cu sănătatea, continuă el nedeslipindu-și ochii de la niște țigănuși ce stăteau prin preajmă la cerșit. Ăla se întinsese porcește în văzul unei perechi de tineri ce tocmai trecea pe lângă el cu căruciorul plin, își arătă imensa burtă de sub tricoul mai scurt intrat la apă, trase o mică râgâială delicată și-i răspunse cu îngrijorare în voce.

Nu știu, băi Ioane, că nici eu n-am putut să dorm azi noapte deloc, am avut ceva vise urâte, cu un accident ceva, c-aș fi rămas infirm de-un picior, urât, ce mai! Un al treilea taximetrist ce tocmai își aranja în parbriz nenumăratele cruciulițe mândria mașinii, o plăcere adevărată pentru client, rămase brusc nemișcat bântuit de un gând negru. Băi băieți!, zise el cu jumătate de gură. Dacă o fi o atenționare de la Dumnezeu? Nu vedeți că ăștia din magazin au montat pancarta aia pe care scrie, ai parcat pe locul meu, ia-mi și handicapul? Ce credeți, n-ar fi bine să ne mutam de aici?

Un frison le trecu pe șira spinării, realizând dintr-o dată că, Stăpânul a pus ochii pe ei admonestându-i ușor în prima fază, ca apoi, dacă nu ar părăsi locurile de parcare rezervate persoanelor cu handicap, să le-o tragă serios cu plăcere pe sănătate. Grăbiți, se cărăbăniră zece metri mai încolo împingând din greu la mașini. De, benzina scumpă și frica adâncă!