iubire-pierduta

Inima frântă este un sindrom care poate duce la deces, ne spun brusc niște specialiști. Mai toți am auzit pe cineva de lângă noi, asta dacă nu cumva am trăit-o pe pielea noastră undeva cândva, că a suferit din dragoste. Și câți dintre noi nu am blestemat dragostea pierdută dusă pe apa sâmbetei sau câți dintre noi nu am uitat-o încă ?

S-ar zice că o boală mai înfiorătoare ca iubirea n-ar exista printre noi, muritorii de rând, c-ar mâhni mai cu anvergură decât o durere aprigă de dinți, c-ar slăbi mai tare decât orice boală cruntă existentă în manualele de medicină, ca nu te-ar lăsa să dormi, acesta fiind stresul cel mai înverșunat aflat incognito printre gânduri. Știți ce e parșiv la dragoste ? Știți, dar vă mai zic eu încă o dată.

Are acea josnicie nemăsurată în cuvinte, deoarece atacă tiptil învăluindu-ne sufletele fără ca noi să știm c-ar fi pe acolo, tolănită ca la ea acasă stând în sufragerie la televizor, dar mai ales, stăpânește falnică acea ticăloșenie caracteristică vânturilor turbate de iarnă, care ne intră subit în oase făcându-și culcuș așteptând primăvara. Și are acea nemernică dorință de a ne face să suferim. Enorm.

Mulți dintre noi au luptat cu ea încercând s-o învingă într-un meci interior pe viață și pe moarte, războiul vieții, pe terenul căruia s-au folosit tehnici de plâns în pernă sau de aruncat amintiri la gunoiul trecutului, cu beții înverșunate dat capul de pereți sau printr-o nouă relație de florile mărului începută. Metode.

Nenumărați au reușit să fugă de dragoste alergând în zig zag printre jaloane de săgeți fierbinți trimise către inimă de nebuna iubire, să se ascundă în peșteri de singurătate și să aștepte cu genunchii strânși la gura plină de suspine. Uitați. Alții s-au pierdut predându-se deznădăjduiți cu mâinile în aer, anticipând ca inima să li se sfâșie în bucăți mii de durere. Prizonieri.

Și atunci, ce-ar mai fi de făcut, vrând eu sa îi întreb pe specialiștii ăștia care ne spun franc că inima frânta este un sindrom ce poate duce la deces ? Există un vaccin, ceva ? Un antidot ? Ei spun că nu. Dacă se înșeală acești cercetători ?

Pentru ca viitorul liber născut și anii ce-or urma nebăgând în seamă trecutul dureros, pot oferi vindecarea rănilor aspre de altădată crescute în odinioară. Ba mai mult, citisem pe undeva că, încrederea în sine, certitudinea cu acel capăt al pământului ce nu se vede încă, cu disperarea ce s-a sinucis toată nelăsând urme, toate astea, ar fi medicamentele păstrate la secret în fiecare dintre noi. Așa că, să lăsăm specialiștii să divagheze la greu. Inima frântă are vindecare.