cada-de-bani_w700_h800_q90

Cât valorează o femeie ? Întreabă o tipă pe al sau blog și ce-mi mai place să o citesc. Doamne ! Îți spun eu, dragă ! Femeia n-are valoare. Pardon, să nu fiu înțeles greșit exprimându-mă ca țața-n flori, adică, pe gingașă nu poți să o compari cu nimic de pe fața pământului existent, ci doar ca asemănare, poate să aibă ceva caracteristici valoroase cu acel meteorit din platină ce ne-a zburlit părul acum ceva timp, el trecând la milimetru de pământ. Da’ ce zic eu aicea ? Cu toți meteoriții din platină existenți de la Calea Lactee până dincolo de Andromeda, în altă constelație. E valoroasă femeia din ziua de azi, n-ai greață, bărbate.

Și o dă tipa pe expresii gândite cu ajutorul cosmosului, la fel ca mine atunci când sunt beat mangă în fata laptopului și mă laud că eu și neamul meu de bărbați educați răsfățați, am fi cei mai feți frumoși masculi dintre toate animalele pământului. Ba mai mult, că n-am avea rivali de perfecți ce suntem. Femeia e centrul universului ? Mai taie din ele, dragă ! Noi suntem la modă acum.

Stați că m-am enervat rău și mă duc acușica să beau o bere. Păi dacă tipa e centrul universului și ăștia, masculii ce roiesc în jurul ei nebăgați în seamă cu lunile, cu anii, apăi nu se orientează bărbatul, plictisit fiind de nasul pe sus al femeii, către altceva altcineva de același sex cu ei ? Așa a apărut homosexualitatea, este clar ca lumina soarelui ce nu se vede acum pe cer. De atâta nebăgat în seamă. Cică sclavul ei. Ha !

La urma urmei, de ce ar mai ofta draga de ea, când singură își dă la greu cu stângul în dreptul și de ce s-ar plânge mereu de singurătate ? Unde mai pui, că de atâta iubire arătată între femei pe diferite pagini de socializare, mu mu mu, iubițica mea, suflețelul meu, pupicei dulci, am început sa am semne de îndoială asupra relației dintre ele. Chiar am ajuns să mă întreb dacă acest centru al lumii în totalitatea lui, nu a luat-o razna spre mahalale imorale de la marginea universului ?

Dracu, c-am fost dintr-o dată corupt cu noțiuni și idei d’astea astrale de la fata asta cu blogul, ba chiar am uitat cam ce voiam să zic. A, da ! Or fi femeia centrul universului, care de altfel nu există, această doctrină murind cam acum vreo 400 de ani în urmă odată cu dezvoltarea științei, dar noi, bărbații, suntem divinitatea însăși. Aa ? Nu este o dilemă existențială ? Nu ?