invatamant-1-450x264

De mult timp voiam să scriu ceva adânc de școala românească și metodele ei învechite de predare, de calitatea profesorilor debusolați profund, de mizeriile din sistem și de dorința unora de a reforma învățământul românesc. Este adevărat că școala din România este rămasă cu zeci de ani în urmă față de cea din occident, că ne trebuie o schimbare în a moderniza concepții și metode învechite de predare, că dorim sa eliminăm acel tradiționalism păcătos ce stă relaxat în conștiința dascălilor, dar mai ales că vrem introducerea în școli a acelor mecanisme și principii noi de predare-învățare-evaluare a elevilor.

Citeam zilele trecute de nemulțumirea permanentă a părinților față de actualul sistem românesc de învățământ, și-i cred, întrucât, de atâția ani în care democrația ne-a permis libera gândire, nu s-a reușit o reformă adevărată care să miște ceva în acest sistem putred plin de carii, de la banca de lemn în care stă elevul, până în cancelaria istorică în care se odihnește stimatul profesor. Au venit boi, miniștrii, și-au plecat vaci.

Interesant este, c-au început să apară și pe la noi, provincialii, școli particulare bazate pe metode moderne de învățare, în care, accentul se pune pe alte tipuri de fundamentare teoretică, bază epistemologică, bază psihologică, cunoaștere, cultură, educație, modelele și principiile instruirii, obiective, conținut, predare, tratarea elevilor, motivația învățării, interesele sau strategia didactică. Ăăă ? Ba mai mult, ontologia, behaviorismul, constructivismul, teoria psihogenezei cunoștințelor și operațiilor intelectuale, teoria organizatorilor cognitivi și anticipativi de progres, teoria inteligențelor multiple, se vor introduse încet încet în modul de pregătire al elevului modern.

Nu va gândiți c-am știut eu aceste metode noi, ele sunt copiate dintr-un curs de predare modernă. Să spun sincer, n-am înțeles mare lucru din el. Cred că nici alți părinți care se dau zmei prin on line-ul românesc. În fond, nu este treaba mea să înțeleg, nici a lor, ci este de datoria profesorilor sa le aprofundeze, corect ? Eu doar tind să fac o analogie între dorința noastră arzătoare de a avea un sistem de învățământ stil Finlanda și realitatea în care se scaldă societatea noastră, din care cu amărăciune face parte și școala noastră cea de toate zilele.

Au fost identificate primele zece țări la nivel mondial cu cei mai școliți cetățeni, acestea fiind și printre cele mai bogate state din lume. Statele Unite, Japonia și Canada se află în acest top, având și printre cele mai mari PIB-uri. La fel și în cazul Norvegiei și Australiei.Toate aceste țări investesc foarte mulți bani în sistemul de învățământ. Și, în mod logic, au și cei mai educați locuitori. Dintre toate țările din clasament, SUA alocă cel mai mare buget pentru acest sector. Cele mai bune sisteme de învățământ sunt în: Canada, Israel, Japonia, Statele Unite, Noua Zeelanda, Coreea de Sud, Norvegia, Marea Britanie, Australia și Finlanda.

Țări sărace, într-adevăr. Și Finlanda, țara după care vrem să copiem, este doar a zecea ? Ce paradox ! Avem intenții bune pe bune, corect, vrem să schimbăm mentalități, să fim și noi acolo prin lumea civilizată a școliților, dar, după cum se vede mai sus, n-avem nicio șansă prea curând. Motivul ? Pentru a avea un sistem performant, ar trebui să avem și bani. Eu zic că-i clar.

Până atunci, asta așa ca o concluzie amărâtă, este normal să ne mișcăm către evoluție, pentru a aduce noul printre ai noștri copii cocoșați de materii nefolositoare și de ghiozdanul plin cu toate prostiile în spate. Și da, putem încerca să schimbăm mentalitățile și concepțiile din alte vremuri apuse. Și totuși, să continuam în a critica prin expresii pompoase actualul sistem de învățământ, lăsându-ne pradă diferitelor interese, este prea mult. Și degeaba.