Ilie_Nastase-Wimbledon

  Alaltăseară eram în pat lungit cât el, uitându-mă la rugby. Meci tată, meci, când deodată, îmi sună telefonul pe număr secret. Am o melodie d’aia rea pe muzica celor de la Metallica, în care Hetfield îmi spune de fiecare dată sa beau Whiskey in The Jar, așa c-am sărit ca ars, înjurându-l pe cel care se gândise să-mi deranjeze ultimul eseu al australienilor în drumul lor către semifinale. Ce rugby !

  A, da, cum ziceam, răspund puțin iritat și-mi țipă în timpane vocea leșinată a lui Ilie Năstase, ăla, îl știți cu toții, tenismenul, gagicarul, circarul, cel care se tot duce îmbrăcat a la general de marină pe terenurile de tenis de la Roland Garros. Impresie artistică sau puțină scrântenie adunată spre bătrânețe ?

  Ce faci băi, Marine ? Pe unde dracu mai umbli și de ce nu ai mai dat niciun semn de viață în ultimul timp ? Mă întrebă el prietenește. Făcusem cu el multe la viața noastră, de la sticle de băutură fină servită pe gâturile noastre cu ași perfecți de chelneri albi puși la patru fileuri de somon, până la rande vous-uri cu franțuzoaice pe Coasta de Azur, seturi întregi pe zgura paturilor din hotelurile de cinci stele. C-așa era în tenis.

  Și zi băi, ce faci ? I-am răspuns repede că mă uit la meci și să spună repede ce are de zis, pentru că mi se lungește gheața în paharul cu lichid made în țara fustelor la bărbați. Băi, continuă el, fii atent ce am pățit zilele trecute pe când eram la lansare cărții unuia de pe la gimnastică, nu mai știu dracu cum îl chemă, că eram puțin luat ca pe vremuri așa, Vier parcă, Vieru, așa, cică ” Călătorie în lumea gimnasticii ” , ce-am pățit beleaua că m-am întâlnit cu un moș plin, general plin de 93 de ani, care m-a enervat rău în racheta mea de tenismen celebru ce-am fost. Auzi băi, aici !

  Și ce credeți că mi-a pus la telefon ? Înregistrarea discuției lor spumoase, pe care v-o redau și vouă mai jos :

Ilie Năstase: Cum vă țineți așa bine la 93 de ani, ce mâncați ?

Marin Dragnea: Mănânc ceea ce mănâncă orice român.

Ilie Năstase: Dar țuică beți, palincă ? Am auzit că un om a trăit până la 114 ani mâncând doar oua ! Oul este singurul aliment care dă viață !  Domnu’ general, dar haine albe nu vă dă ?

 Marin Dragnea: Băi, deșteptule, arăți și că ești general făcut pe timp de pace ! Alea se dau ofițerilor de Marină ! Eu, pe lângă faptul că am condus sportul românesc în comunism, am fost ofițer pe uscat. Am fost pe front, pe ruta Prut-Stalingrad-Berlin, iar pe 6 august 1942 am fost rănit, iar armăsarul meu, Mugurel, care m-a cărat 3.000 de kilometri, a fost împușcat ! În cinstea lui, bastonul meu are capul lui !

 Ilie Năstase: Domnu’ general, de ce v-au dat patru stele ?

Marin Dragnea: Esti indisciplinat și aici ! Am fost pe front! Tu ai fost la război?

Ilie Năstase: Nu, dar eu am avut patru neveste ! Și am învățat să trag cu pistolul cu apă ! Am și eu patru, de fapt, dar dacă le pun pe toate cele de pe umeri !

  Ilie adormise la telefon, norocul meu să pot vedea sfârșitul meciului de care pomenisem mai sus, ațipise probabil pe fotoliul lui stil Luvru primit cadou de la președintele Pompidou, se duse în lumea viselor cu prezența vocii ultimei lui soții în urechi, cea care îi cânta alinându-i părul marca înregistrată. Dormi Nasty, dormi cu mama ! Prietenul meu, ce să-i fac !? Ziceți voi.

textul italic SportNews.ro