baba

Am o colegă mai bătrănioară așa cam la vârsta mea dacă nu puțin mai mare, care vine la serviciu înțolită a la ultima fiță de modă demnă de apreciat și chiar nu are niciun stres că vârsta o arată la adevărata-i valoare și țoalele la din spate liceu și din față muzeu. N-o critic, doamne ferește ! Nici n-o bârfesc, ba chiar îmi place când o vad uneori atât de prea aranjată și fistichie în toate cele, dar, că trebuie să existe un dar, că doar nu scriam degeaba pe aici, parcă uneori îmbrăcămintea nu i se potrivește cu vârsta din buletin. Adică, ca și cum kitsch-ul trecut de prima vârstă s-ar lua la trântă cu bunul gust reprezentat de modernism, i-ar da trei castane serioase și l-ar pune pune în genunchi la colțul de rușine al bunului simț.

Măi, și chiar nu-mi vine să scriu, eu apreciind-o de altfel, dar când o văd uneori cu blugi d’ăia ițari îmbrăcată și-n picioare încălțată cu niște cizme de cowboy din piele de șarpe la mâna a doua fabricați, mă întreb retoric, cam pe unde îi este calul sau pe unde a pus lasoul ? Din cauza asta mă tot mir, că la muncă la noi nu este niciun grajd amenajat ! Sau când își asortează părul roșu pasiune la dresuri sânge gros den nenumărați, cu pantofi scânteie de foc, cămașa roșu comunist sau cu sacoul fier înroșit în armonie, e, atunci nu mă pot abține să nu am un semn de întrebare roșu care tot îmi frământă de emoție zâmbetul în barbă.

Adevărul este, că toți am vrea să părem tineri în amintirea anilor trecuți și, pot spune pe pielea mea, c-am avut de nenumărate ori intenția, văzându-i pe tinerii din ziua de azi îmbrăcați fistichiu, să-mi cumpăr o pereche de pantaloni d’aia cu turul jos stil pamperși umpluți cu mirositor, ultimul răcnet în materie de atras genul feminin. Vă dați seama cum aș fi arătat ? Magnet. Vi s-ar fi făcut greață imediat ce aș fi apărut pe strasse. În fine, mi-a trecut ideea, așa cum îmi apăruse prin sufletul meu tânăr anii inocenței și nebunia mea anii bătrâneții.

Am fost oprit uneori cu cratița fluturându-mi pe lângă creștet a atenționare, pentru ca nu cumva să-mi iau vreo țoală anapoda contra vârstei mele, iar dacă am făcut-o, mi-am dat seama după aceea tot privindu-mi profilul în oglindă, acolo unde stimata burtă ieșea pronunțat de adevărat în evidență din tricoul mulat proaspăt cumpărat, că vârsta are hainele ei. Așa zic modelatorii ăștia prin on line-ul românesc .

Mai o vezi pe câte una pe stradă în egări din aceia negrii și celulita jucând v-ați ascunselea în jurul ei țopăind. Sau pe alta încălțată cu platforme înalte cât casa poporului de făloase, în care, mersul ei strâmb mai să o dea cu cracii în sus cu toți anii ei trecuți prin porțile vârstei.

Cică blugii rupți în genunchi franjuri, franjuri, maieurile rupte în coate fițe, fițe sau cerceii lungi măturând pământul, ar fi ultimul răcnet pentru moda femininelor de 40-50 ani. Am citit undeva, nu mă băgați în seamă. Acum s-ar ridica cu pretenții de ceartă vizatele, ele spunând că fiecare poartă ce vrea mușchiul lui în ton cu moda, că e loc în lumea asta pentru fiecare îmbrăcat sau dezbrăcat după preferințe, de aceea, eu fiind pașnic de felul meu, le-aș întreba doar atât. Da’ la ochii lor, ai bărbaților, nu vă gândiți ? Dacă orbesc ei de urât ? A ?