ion_minulescu

Zilele acestea la Târgoviște a fost festivalul acela cu lăsare la inimă grea, Crizantema de Aur, unde romanța este la mare căutare printre sentimentali de vârsta a doua cu ungere la sufletele lor aparținătoare trecutului. Așadar, să traduc cuvântul romanță pentru tineretul din ziua de azi.

  Da, nu este nici ultimul DJ apărut pe piața cluburilor din Ibiza și nici nu este vreun gadget de ultima oră scos în ultimile 24 de ore de vreo firmă renumită, ci este doar continuitatea versurilor lirice transformate într-o melodie lină, melancolică, tânguitoare. Asta poate face romanța, vă poate aduce cu ușurință aminte de trecut, doar atunci când sunteți beți mangă cu urechea lângă boxă plângându-vă amărăciunea și ce ați pierdut odată. Mie să declar sincer, romanța mi-a plăcut la tinerețe în circumstanțele de mai sus și nici gând s-o mai sufăr acum la vârsta maturității. Și vă spun de ce.

  Dragi tineri și ce vă detaliez acum e din propria-mi experiență tumultuoasă în domeniul sprițurilor nenumărate la a mei ani adolescentini, deci, eu consider romanța ca un stil muzical bun la pipotă ca un medicament anti suferință și un bun remediu pentru tristețea apărută din dragoste. Pentru atunci când ea sau el a plecat fără să se uite în urmă lăsând deznădejdea să-și facă de cap prin sufletele voastre.

  Când după o noapte în club dansând  ca niște simpatici ce sunteți, aveți admirația mea pentru c-așa ar trebui sa fiți, când cocktail-ul whiskey-vodkă este gata să vă dea facă groggy pe canapea fără a mai vă lăsa picioarele să se miște pe ritmuri, când vă vine să urlați de durere cu gândul la iubirea ce a fugit odată cu el /ea, rugați-l pe DJ să pună o romanță pe platane.

  Ca o paranteză, eu dacă aș fi administrator de club, bar sau altceva distractiv pentru tineri unde muzica și băutura fac front comun în distracție, eu aș decide pe la orele când zorile dau să scoată capul în dimineață, o romanță. Pentru suferinzi.

  Și atunci, dacă melodia lăutărească începe să vă urmărească gândurile triste dându-le de pereții cerebelului cu furie progresivă, beți paharul până la fund, lăsați capul pe masă și plângeți la liber fără teamă de a fi arătați cu degetul. Plângeți, o să vă facă bine. Credeți-mă !

  Cât despre festivalul de romanțe de la Târgoviște, nu-i văd rostul. Sincer. Să stai pe scaun în sală fără să bei nimic și fără să poți plânge ? Este aiurea !