optimistul.com

Și frigul îmi intră-n oasele bătrâne, fuge al dracu prin ele așa galop galop indiferent la văicărelile mele, stau cu pleoapele trase peste ochi prinzând din viteză razele soarelui calic în vremuri de rece printre noi, mă strâng pe lângă mine adunându-mi eul împrăștiat ici colo. Privesc zarea.

Mă ridic brusc și alerg prin grâul meu mare verdeață lovindu-mi pieptul copleșit de el din toate părțile, mă opresc pentru a întinde brusc mâinile în lateral pe deasupra spicelor ce stau drepte precum niște soldați ce salută orizontul, încep să mă învârt așa ridicând capul spre cer cerșind eternitate.

Și mă învârt, și mă învârt, și cad deodată Continuă lectura „Alergând prin grâul începutului de iarnă” →

OZZY OSBOURNE – MR CROWLEY

Zice-se că-n noaptea asta cu luna plină ascunsă după nori negri lăsând întunericul să-și facă de cap, el umblă stingher pe străzi bătu-l-ar vina și negrele himere. Hăituit de lumea rea el fuge dincolo de neguri, fugărit de maidanezi el se ascunde tupilat pe după colțurile blocurilor gri sau pe unde mi te miri unde, în valuri de ceață deasă sau prin hrube de case vechi.

Am ieșit din casă în papuci punând pe mine tricoul negru cu imprimeu Black Sabath, fără cruci și d’alde d’astea ca să nu-l sperii, am ieșit răvășit de starea lui știind că fuge și iar fuge în dorința lui de a nu da goala lui privire oamenilor. Mi-era mila de el !

L-am găsit într-un final tremurându-i Continuă lectura „Cu usturoiul la ferestre” →

Să mă ierți sfântule la apelul bocancilor făcut, născut din dorința unora de-mbogățire,

chicioase lucruri la vânzare și furtișagul susținut cu evlavioasă păcăleală-n preamărire.

Stă lumea credincioasă-n frig în rânduri, rânduri, așteptând ca tu să dai minunea așteptată,

sperând ca fără muncă uitând de Dumnezeu în gânduri, să li se ofere speranța alungată.

Sfântule dacă ești viu acolo unde toți sunt morți, ridică-te și ia cuvântul spre netoți,

îndreaptă-le conștiința dacă respect le porți, gonește-i știind că nici tu nu-i mai suporți.

România cea frumoasă, amfitrion primitor pentru prinți dornici de gustat miere naturală lângă ceata de albine, prinți bine găzduiți chiar și de trântorul din spatele stupului. Sălbatică țară cu peisaje străvechi nemuritoare folosită de actori ai peliculelor americane ce vin să-și producă filmele ieftine, mâna a doua, să tragă o dușcă triplu sec într-un club bucureștean și sa admire ce avem noi mai cultural folcloric, femeile noastre.

România cea neprihănită, unde ursul este stăpânul pădurilor și mistrețul este împușcat de vânători sadea, străini dornici de vânat mura-n gură, vânat gonit, prigonit până în bătaia puștii lor cu bătaie la cinci metri distanță. România cea primitoare, unde ziariști Continuă lectura „Wild România” →

O frunză galbenă de ciudă că ea cade, bătută în valuri de aer plânge cu lacrimi de ud pe umărul meu după surate ce încă așteaptă în pom sfârșitul. O alta singuratică pustiită de pala vântului doritor de dansuri jucăușe cu stropi de apă reci aleargă dinspre cerurile de plumb spre pământul mustind mai cenușiu ca griul. Întind repede mâna tremurându-mi rece. O chem la mine făcându-i din ochi. O prind mângâietor dansând amândoi rotindu-ne în bucuria toamnei, închidem pâlpâind din gene ochii fericiți, după care, o așez lângă sora ei pe umărul ca un sprijin în ploaie. Spre fericirea lor.

 Gânduri albe trecute să străpungă norii Continuă lectura „Aș vrea să cad ploaie asupra lumii” →

Țeapă. Ne-a explodat mintea. Asta-i tragedia. Medicii ar veni cu toți în ambulanțe pregătiți gata să ne salveze creierul împrăștiat pe pagini care mai de care mai atrăgătoare bombastic fantastic. Bine mă, Shaggy ! Dar nu vrem să fim scăpați.

Atenție, atenție ! Va urma o știre care va afecta emoțional cititorii. Titlul face totul într-un articol din mediul on line, dar mai ales, el pot provoca panică printre celulele nervoase ahtiate după bombe atomice extra senzaționale, toate pregătite de detonare în orice moment. Pasionați să fie.

Priviți acolo cum doi neuroni, lipsă la apelul de seară, se ceartă pe peretele celor de la ziarul cutare. Ziar ? Haida bre ! Cloacă, Continuă lectura „Tragedie în România. Senzațional !” →

Madam, madam ? Mă abordă un turc știrb într-un moment în care coboram treptele autocarului încrezător în forțele mele de tânăr afacerist amator. Eram experimentat, eu fiind deja la a nu știu a câta cursă cu rulmenții în cârcă sau cu ditamai roțile de cașcaval în geamantan.

Ce zici, măh, urâtule ? Îl întrebai eu rânjind la el, mai băgându-i și o înjurătură porcoasă pe deasupra. Nu înțelegeau. Erau bâtă lemn tănase. Totul era să le zâmbești atunci când le-o dădea-i în gură. Vrei madam româncă ? Pe atunci nu prea înțelegeam isteria lor după femei europene și, mă întrebam ca fraierul, de ce sunt atât de Continuă lectura „Două fețe” →