tumblr_lbrw0c9f6F1qz6bpro1_500

Nopți de toamnă triste reci, sufletele noastre în neguri chinuite,

de ce spre moarte ne petreci, chipurile ni-s triste și ostenite,

mor tinerii nedrept la umbra ta, ne-am pierdut speranțele zdrobite,

de ce se întâmplă moartea să îi ia, viețile le-ar trebui veșnice sortite.

Ieșim brusc din conștiințe revoltați, ținuți strâns de mâini și pașii în tăcere,

n-am fost de Dumnezeu noi ascultați, capetele ni-s jos și lacrimi în durere,

de ce mor tinerii în nedreptate, unde a fost, de ce-a lăsat a se petrece ?

nu sunt de luat acele vârste consumate, la rându-ne pe toți, la rând în noaptea rece ?