ozana-barabanceaIon-Creanga4

Nu mi-a plăcut niciodată Ion Creangă cu ale lui amintiri din copilărie, cuprinzând aici toate arhaismele trecute prin povestioarele lui menționate. Chiar nu înțelegeam deloc, copil fiind, toate acele regionalisme de mi se stâlcea limba în gura rostindu-le. Trecând anii, tot auzind ici colo câte ceva de amintirile lui, parcă îmi trecuse furia pe el, dar odată ce-am auzit-o pe una Ozana hulind muzica rock, a început iar sa mă enerveze Creangă ăsta. Un nesuferit !

Păi să o pomenești tu în cărțile tale pe Ozana cea frumos curgătoare fără nici un fel de respect și s-o dai pe față așa, precum că este limpede ca un cristal, ea fiind opacă ca noaptea fără lună și ca un cer fără stele ? Păi bine bre, Nea Ioane, să-ți spun eu ceva aici de față cu toată lumea, auzi, să n-o faci curgătoare că nu este, eu ținând foarte mult la râurile mai plinuțe care dau afară din albia lor lăsată de la natură. Ne-am înțeles ? Și ce mai scrii pe acolo ? Că-n Cetatea Neamțului muzica rock era la modă în acele vremuri, ritmuri ce se oglindeau în luciul apei provocându-i greață nesuferitei ? De alt râu nu puteai alege și matale să ne povestești ?

O știți și voi pe Ozana din povestirea lui Creangă, unde o fi găsit-o și ăsta așa bisericoasă și cu ochelari de cal la ochi, nu-mi dau seama ! Și de ce a botoxat-o în halul acela la piept pietre de râu, de ce a colorat-o în descriere circărește în așa hal sau de ce a descris-o interesantă, nu am reușit să descifrez, chiar dacă acum de curând i-am făcut o analiză literară pe text, încât sunt sigur ca la ora de română aș fi luat nota zece cu felicitări.

Eu dacă eram în locul scriitorului, o amplasam pe Ozana săritoare de la trambulină în emisiunea aia a ei din care face pe jurata, fără cel mai mic mișto. Vă dați seama cu ar curge ea într-o cascadă construită în trepte și sertare, din aceea tip montan printre ficuși și brazi verzi, ca la final, să se lase în cădere de la platformă într-o mare de bulbuci ? Vă dați seama cât  vedetism și-ar crea dându-și buzele alea mari peste cap ? Câți turiști n-ar veni s-o vadă ? Câtă apă ar împrăștia în jur ? Ce cascadă Bigăr, ce cascada Duruitoarea ? Mici copii.

D’aia zic, pe Creangă și a lui Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca un cristal, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri, nu pot să-i înghit nici cu trei lămâi zemoase, zemoase, aduse de tătuca de la Târgu Frumos, acolo unde a înjunghiat câţiva harbuji într-ales, de-și fi potolit și foamea și setea.

Și să-mi fie cu închinășune, cu iertare și cu ce ma doriți voi, n-am nimic cu Ozana care dă pe afară la propriu râurile fiind lăsate așa frumoase de la natură, eu am ceva cu Ozana aia care e plină de ea la figurat, ca dragi-mi sunt şezătorile, clăcile, horele și toate petrecerile de rock prezente oriunde, alea la care iau parte cu cea mai mare însufleţire în a da din cap. Ozana, Ozana, ce-ți mai place rockul !