51729

M-a pus mama necuratului să intru pe pagina Andreei Marin, să citesc o chestie interesantă postată și nu scrisă de ea, o postare la care mii de femei, în momentul acela parcă îmi părea rău că mama nu m-a făcut fată, într-o uniune rar întâlnită în regnul masculin, își dădeau cu părerea despre cum și în ce fel l-ar dori pe bărbatul lor.

E, atunci am făcut o pauză în a citi mesajele, m-am ridicat din poziția mea și m-am înclinat în fata doleanțelor lor, ca imediat să mă duc la oglindă pentru a vedea dacă măcar la un fir de păr aș putea să am acea însușire bună solicitată pe pagina divei. Secetă de calități la subsemnatul. În fine.

 Ca să nu înțeleagă lumea că o dau pe vrăjeală și nu o admir pe Andreea, am continuat să citesc, curios fiind, necesarul de fapte bune pe care și le-ar dori femeile toate într-un bărbat. Măi, parcă sunase adunarea a toate cele mai sărăcăcioase, așa de dornice erau!

Am avut întotdeauna un sentiment  de admirație pentru Andreea Marin, lăsând la o parte scăpările către pasiunea extrem de religioasă, am admirat-o ca femeie brunetă stilat aranjată, cât și pentru implicarea ei în atâtea acte de caritate și campanii sociale dătătoare de speranțe oamenilor nevoiași. Dar mai presus de toate, mi-a plăcut prezența ca ambasador UNICEF în România, susținerea permanentă oferită femeii și problemelor acesteia într-o societate atât de nedreaptă cu genul sensibil, cât și atitudinea ei mereu favorabila cauzei și mișcării feministe.

M-am dat de gol că este feblețea mea. Asta este! Mișcarea feministă a fost și este susținătoarea cerințelor femeii solicitantă veche pentru drepturi civile, egalitatea ei cu bărbatul fiindu-i cerința supremă, dar pe pagina Andreei, am văzut mai mult de atât. Sincer. Am văzut mii de femei dorindu-și acel bărbat care să le iubească, care să le aducă flori, care să le respecte, care sa nu dea în ele, lângă care să se simtă ocrotite.

Am văzut o legătură. Bă, parcă prea multe cerințe? Nu, mi-am zis atunci în gând, parcă fiindu-mi rușine c-am început acest text la mișto. Poate prea puține. Poate ar fi timpul să le acordam femeilor din viața noastră, doar suntem creștini ce mama mă-sii, că m-am ambiționat pe viață în urma știrilor murdare venite din alte părți ale lumii, poate ar fi cazul sa le oferim mai multă atenție, bunătate, mai mult din ce-și doresc ele. Că-s sufletele noastre pereche, nu?