vila_hermaniRomânia cea frumoasă, amfitrion primitor pentru prinți dornici de gustat miere naturală lângă ceata de albine, prinți bine găzduiți chiar și de trântorul din spatele stupului. Sălbatică țară cu peisaje străvechi nemuritoare folosită de actori ai peliculelor americane ce vin să-și producă filmele ieftine, mâna a doua, să tragă o dușcă triplu sec într-un club bucureștean și sa admire ce avem noi mai cultural folcloric, femeile noastre.

România cea neprihănită, unde ursul este stăpânul pădurilor și mistrețul este împușcat de vânători sadea, străini dornici de vânat mura-n gură, vânat gonit, prigonit până în bătaia puștii lor cu bătaie la cinci metri distanță. România cea primitoare, unde ziariști occidentali vin cu veste anti glonț pe ei echipați ca și cum ar merge în junglă, depășiți informatic de băzdâganiile din capul lor.

Aici, impresionați, belesc ochii cât lungimea melcului, se freacă la gură de bale cu batista lor fundiță roz, înregistrează bezmetic clipe frumoase, mâncare bună și oameni deschiși ospitalieri având cămașa dată de pe ei. Și nu le vine să creadă. Cum ? Nu suntem într-o țară din lumea a treia ?

Resentimentele fata de snobii ăștia care vin la noi din aerul rarefiat al înălțimilor occidentale vor rămâne mereu în sufletele noastre. Într-adevăr, vin din altă lume. Totuși. Doar punându-i, vorba spotului publicitar, la un muls de vacă, la un rânit la porci, la un târâș pe burtă prin noroiul de pe uliță, doar așa să mai rânjim și noi satisfăcuți cu paiul între dinți. A venit timpul răzbunării. Pe ei.