images

Citeam chiar acușica despre motivele înșelării bărbatului de către femeie, în toate condițiile date de vreme, anotimp sau chiar zodie, zodia lui amărâtul că s-a născut în aia nasoală când astrele erau plecate să se gagicarească.

Și citeam tot felul de filozofeală a unor doamne, care vezi, Doamne, n-au atenție odată cu trecerea anilor și florile se ofilesc pe piață, în timp ce masculul trece pe lângă ele ca vodă prin lobodă, el nebăgând de seamă că ea, femeia, este dornică să miroasă trăgând pe nas parfumul florilor ce inspiră romantismul.

Și dă-i din Kant, și dă-i din Eliade, ca și cum ăștia doi sau alții ca ei, s-au născut învățații învățaților în materie de dragoste și modalități de viziune asupra vieții. Dar asta-i treaba cu filozofii, că d’aia am draci pe ei, s-au născut prea romantici.

Nu poți lua la modul general subiectul de ce înșală femeia sau bărbatul de ce. Pentru că fiecare caz are particularitățile lui din unghiuri diferit privite, fiecare domeniu de înșelăciune fiind construit după faptă în mai multe subdiviziuni, depinzând aici de locul în pat la ea sau în pat la el, pe plajă, în mașină sau la birou unde s-a înfăptuit necurata. Aici putem lua în considerare și factorul extern, bărbatul înșelat ce atârnă fără limită la bere cu băieții sau femeia la fel de înșelată, ce stă prea mult pe la stilist, kangoo jumps sau alte ” mărunțișuri ” nebăgate în seamă.

Deci, d’aia zic, avem timp de analiză la tablă mult și bine de acum încolo, pentru că subiectul este fără egal, fără număr și chiar infinit. La treabă !