barfa_mpinteractiv_ro

Se spune că oftica s-a născut din relația caprei vecinului și plapuma întinsă de-a curmezișul patului, atunci când țapului i-au rămas picioarele afară din ea. Așa și invidia la români, a apărut din neputința unuia de a face mai adevărat decât ăl cu oi mai multe, mândre și cornute, de îl săpa săracul în juru’ podului de piatră, pentru ca ăla să i se dărâme încet așa trainic cum era.

Resentimentele oftico invidioșilor sunt vii și se mișcă furișate printre noi, pe la spate, pe la spate, bârfa atotputernică este leagănul civilizației ultimelor generații de români care își vor da obștescul sfârșit în curând. De inimă rea.

Și atunci îți vine să strigi că-i lumea haină, fraților, te înghiontește, dă-te mai încolo, n-are loc de tine și de locul tău sub soare, ți-o belește, te aburește, te vrăjește. Sunt d’ăștia egoiști cu pielea groasă de hipopotam, invidioși cu pielea rece ca a lui Ka, d’ăștia cărora li se pare că prezența ta pe pământ este mai a dracu’ de ursitoare și plină de noroc decât a lor. Și vezi cum mor unul câte unul de ciudă.

Natura noastră este oftica și invidia ? Probabil că dacă am fi toți bogați, tot ar exista cineva gândind că vecinul mănâncă os de râmă cu cristale swarovski la tavă, piept de pește cu toate perlele incluse sau ceafă de caracatiță fără e-uri. Că are pe masă curcan ca al lui Obama asemănător făcut fraged la cuptor. De unde l-o fi cumpărat ? S-ar întreba ieșindu-i bube pe limbă de oftică.

Capra vecinului este mai grasă întotdeauna și dă lapte mai mult, are țâțele mai mari și face căcăreze mai măsline în toată regula de barosane, este o capră dată dracului. Cum de nu o am eu ? Și tesla lui ascuțită ar face ravagii prin ouăle lui pline de putregai răuvoitor.

Citisem undeva că niciodată să nu povestești un necaz cunoscuților. Pe 80% dintre ei nu îi interesează, iar restul de 20% se bucură. C-așa-i e viața, nu-i ca-n tenis.