miraj

Traducem cu ochii întredeschiși miraje de cuvinte, sunete melancolice în urechi ne răsună, imagini neclare întretăiate ni se închid între pleoape, amorțind în somn duios cu capul între perne, rânjind.

Ne liniștim mângâietor, gândurile se duc care încotro la amintiri plăcute, ne reevocăm trăirile de peste zi în planuri viitoare, întindem din picioare trăind plăcerea, adormind.

Ne ducem acolo unde totul se desface în totul e posibil, în dorințe nemărginite de îngrădiri reale, miraj neînțeles de om și de natură, ne aventurăm în neant trăind fantezia.

Ne prostim în bazaconii primitive, ne zbatem încrâncenați să scăpăm de ele, de întâmplări fantastice ce ne cuprind în brate, ni se întâmplă imposibilul etern în trăiri miraculoase, visăm.

Ne revenim buimaci, iar după caz, stăm în fund și ne gândim profund la ce-am visat, oare este de bine sau de rău, ne spune mâine internetul, să mor eu.