OLYMPUS DIGITAL CAMERA

I-am dat și lui o porție, moșului care vinde linguri de lemn pe la Kaufland. Se belea la mine cu ochii ăia rotunzi, puțin caraghios mirat fiind prin lentilele groase ale ochelarilor. Mi-a fost milă de el.

Am ieșit plictisit din magazin târșiindu-mi agale picioarele obosite venite de la serviciu. Cu sacoșa într-o mână și cu lenea în cealaltă am dat dreapta spre mașină, când deodată, de carismatic ce e al naibii hoțoman, mirosul micilor m-a tras de nas către ei. Mai țineți minte? Ca-n filmele de desene animate cu Tom și Jerry. Mâncam.

Moșu’ era în fața mea stând într-o rână pe o bordură din piatră mai retrasă fiind. Numai berea la cutie din care bea din când în când, îl determina să reia tacticos număratul bancnotelor de un leu mototolite vai de hârtia lor. Uita. Iar și iar, provocându-mi zâmbete pe chip.

Tataie, mănânci?, l-am întrebat parcă vrând să-i oblojesc nedumerirea din ochi. Uite aici patru mici calzi, am continuat eu întinzând către el gestul meu binevoitor. Doar privirea lui blândă urmărindu-mi mișcările la plecare, au făcut, ca o mulțumire, toți banii din lume. Noroc, moșule !