1168-00-06

Să te uiți în urmă n-are rost nici dacă anii au trecut ca la formula unu prin viață, să-ți plângi tinerețea bag seamă că-ți aduci aminte cu plăcere de ea, dar n-o jelești dă-o încolo dusă a fost, să trăiești din amintiri nici că-ți place prea mult să te uiți la poze, așa că, pe ziua ta de naștere ai primit-o cu chiote de voie bună. S-au dus ani mulți ? Ți se rupe. Știi că-n anii ce vor urma voi avea alte clipe la fel de minunate ca alea care au fost.

Dragilor, că dacă n-ați fi dragi nu m-aș aventura, azi m-am născut de ziua mea în timp ce solstițiul de iarnă își făcea de cap prin anotimpuri, azi am ars-o aiurea printre ani vâlvoi și m-am oprit la ăsta vrând nevrând, adică una bucata 4 și de ani să fie primiți și să-i trăiască familia anilor nemăsurați.

Nu sunt trist de trecerea timpului manca-i-aș secundele lui, fiindcă privesc viața ca pe un tot unitar și-i frumoasă a dracu, chiar nu mă uit cu jind peste umăr să vad numărul ăla sau pe celălalt an mai tânăr ce a trecut iute ca vântul sau ca gândul. Mi se rupe.

Trece vremea și mă trec și eu, inevitabil. Și ce? Privindu-mi familia, am realizat încă o dată că sunt fericit și că anii mei nu s-au scurs de-a-n boulea printre jaloane de ore pierdute în uitare, privindu-mi băiatul, am rămas convins pe vecie ca viața mea plină i se datorează în mare măsura lui, celui mai iubit dintre pământeni.

Și ca s-o dau și prin bălării, o să încep cu mulțumirile chiar acum când mi se decernează titlul de old man of December. Deci, mulțumesc tinere că mă faci să pulsez continuu iubindu-te neîncetat, îți mulțumesc ție, soția mea dragă că ma suporți zi de zi așa băiat “bun” cum sunt eu uneori și, știi foarte bine că fără tine viața e pustiu! Îi mulțumesc mamei că mă primește Duminica la masă și îmi oferă ocazia să ne strângem de fiecare dată ca o familie adevărată ce suntem, mulțumesc tatălui meu meseriaș în ale șahului că are încă puterea să se țină bine spre foarte bine la vârsta lui! Mulțumesc vouă, rude, prieteni, colegi , amici (mai sunteți, mă ?) că–mi sunteți prin preajmă aici în virtual și în viața reala, acolo unde sufletul meu are într-adevăr nevoie de voi!

Deja ochii mei sunt umezi de ceva lacrimi pe care încerc să le ascund prin belirea ochilor, dar ce mama dracu , doar sunt bărbat, așa că închei așa cum simt în momentul de față. Viața e beautifulică! S-o trăim!