finlanda-laponia-rovaniemi-craciun-laponia-renul-lui-mos-craciun_muab

M-am apucat să împachetez cadourile și, dintr-o dată, m-au cuprins emoțiile, m-au luat și m-au trântit de câteva ori, m-au tăvălit prin nostalgii și amintiri, m-au dus pe tot parcursul anului lovindu-mă de eșecuri și reușite, de tristeți și bucurii, dar, într-un final, m-au dat cu curul de parchet trezindu-mă la realitate în acestă zi frumoasă, în prezent.

Bag seamă că trăiesc acea bucurie rar prezentă specifică doar Sărbătorilor, în aer fiind dominantă magia aceea unică ce îndeamnă să chiui a frenezie. Bag seamă că ferestrele pline de voioase luminițe de sărbătoare mă fac să-mi pregătesc sufletul pentru dimineața zilei de maine, zi în care toți ne vom buluci la brad pentru a vedea ce ne-a adus Moșul. Să aveți parte, dragilor, de cele mai frumoase cadouri!

Simpatici prieteni! De fapt, de când cu emisiunea lui Mircea Badea unde apelativul prieten este sinonim cu o mare jarlă, cuvântul prieten și-a pierdut intensitatea. Tovarăși! Și ăsta este răsuflat de pe vremea comunismului și a celor din colțul blocurilor gri. Cum să mă adresez oare? Dragi Moși Crăciuni! Parcă mai merge, nu? Ați mâncat? Ați băut? Vă distrați? Vă pregătiți să vă primiți cadourile? Sau le veți aduce?

Acum câțiva ani, la rugămintea unor prieteni, am fost Moș Crăciun pentru copiii lor. Să fii Moșul care aduce daruri, cel căruia i se spun povești, cel pe piciorul căruia stau copii plini de emoții, este fantastic, este minunat. De neimaginat! O experiența unica pentru care aș sta să vă povestesc multe și nevrute rememorând împreună acele momente în care am simțit că trăiesc. Dar ne grăbim, nu? Parcă se aud zurgălăi pe cer. Vine Moșul!

Crăciun fericit, oameni buni!