CS2009-4

Am ales nemărginirea să-mi aducă-n dar o zare,

s-o aducă mai aproape s-o despartă de pământ,

s-o privesc într-un crepuscul cum unită-n depărtare,

prinsă de o linie perfectă a naturii bun veșmânt.

 

C-am dat-o ca din texte și-am uitat că nu-mi stă bine,

să le zic ca din cărți scoase cu mine pălăvrăgind la lună,

mai bine îmi văd de treabă asta chiar că îmi convine,

și un șpriț cu alunecare în sentimental să mă transpună.

 

Am ales imensitatea să-mi aducă-n dar un cer,

am vorbit cu ea în șoaptă să-l atragă-n noaptea rece,

mai aproape să-i văd stele colorate-n cenușiul grănicer,

ca să le conving pe toate din bradu-mi să nu mai plece.

 

Dar ce fac eu acum chiar am depășit măsura,

am rămas pierdut în timp și cu gândurile aiurea,

hai noroc că-i sărbătoare să danseze toată lumea,

și sa bem că viața-i scurtă și acum apare Lunea.