constanta2

Sunt Forest, sunt șmecher de șmecher. Astăzi vreau să plec la București cu mașina mea mică și personală. Mică? Vorba vine! Am ditamai 4 ori 4 cu 44 cai putere nechezând sub capotă. Forță pură. Ce dacă se dau avertizări peste avertizări că o sa fie ninsoare viscolită! Cică, cod portocaliu! Bă, fratino, cod roșu intens dacă era, eu tot plecam, că sunt al dracu’.

Toată lumea mă cunoaște. Mă urc la volan încălțat în adidașii mei Nike din pânză, înțolit cu pantalonașii ăia de se poartă acum mai căcat pe mine puțin, cu gecuța care mi-a fost admirată asta toamnă în club de toate gagicuțele nebunele perverse și, bam, ajung la ieșire din oraș. Aici, ce-mi  văd ochii bine protejați de Ray Banii mei? Ce caraghioși! Poliția îmi face semn să mă întorc, zic ei că nu se poate circula. Hai mă, mă lăsați? Mă duc aci la Canton, zbier la ei cu aroganță. Gata mă, i-am intimidat. Ce papagali!

Merg cu chiu cu vai pe șoseaua albă, ninge viscolit în rafale și, la un moment dat, ghinion, vântul îmi aruncă mașina în șanț. Cobor, mă ud la șosetuțele albe fără acoperire de gleznă, mă enervez, ai dracu’ cu guvernul lor, nu puteau să vorbească cu Dumnezeu să fie vară? Dau să scot lopata din portbagaj, dar constat c-am uitat să-mi cumpăr.

Sun la 112 cu voce tremurândă, îmi anunț situația și mă pun pe așteptat. Aștept, aștept, gândurile negre mă cuprind aruncându-mă deznădăjduit într-o întrebare ce nu-mi dă pace. Dacă mor aici înghețat? Ce prost am fost c-am plecat. De ce nu i-am ascultat pe oamenii aceia, pe milițieni!? Trec ore, multe, îngheț, îmi fac reproșuri nenumărate. Se aude un motor, clipesc cu pleoapele țurțuri de iarnă, uraaaaa! Este o volă, o ambulanță, mulți jandarmi. Au venit să mă salveze. Bă, acum se vine  Un ceai ați adus? 1000 de euro c-am stat atâta timp aici îmi dă și mie guvernul? Sunt șmecher…ăăă?