Se zice că uneori este necesar să uităm de tot și s-o ținem cu muzică de petrecere pe direct înainte, se spune, dragii nenii, că muzica face bine la suflet mai ceva ca medicul ăla psiholog pe care mulți dintre noi îl căutăm pe la cabinete dă-le la naibii să n-avem parte de ele în veci. Se zice, măi măicuța mea, ca viața-i scurtă, să n-am inimă grea chiar deloc. Iară vinul curge, curge, cu îngăduința-i caracteristică, așa cum îi stă bine lui rosu ăsta gâlgâit cu măsură, zic. Doar pentru chef.

Scuzați-mă un pic. S-a oprit muzica. Așa, cum spuneam, foaie verde mărăcine, dă mamă cu biciu-n mine, aoleeeeu ! Se spune din bătrâni c-ar fi imperios necesar ca la un interval de zile, asta pentru curățenia sufletului de presiune, stres și alte rahaturi ale cotidianului de zi cu zi, să se asculte muzica lăutărească de dat cu capul în masă. Bineînțeles cu un vin roșu alături. Fără el viața e pustiu. Și nu singur. Normal. Prietenii dau tonul. Și atunci la ascultare, odată cu ăl ciocnit de pahare cu al lui sunet demențial de băgat oful în boală, simți că viața-i a dracu de frumoasă și că ea, ea trebuie trăită maxim. Ia, auziți acilea !