elisabeta-polihroniade-diferenta-dintre-sah-si-viata-in-sah-nu-se-triseaza-18423184Zilele trecute a murit Elisabeta Polihroniade. Veste tristă pentru admiratorii șahului, adică al jocului ăla neinteresant pentru mai toți părinții copiilor din clasele primare. Religia este le putere. Mare maestră internațională, Elisabeta Polihroniade a fost una din marile șahiste ale lumii, ea luptându-se ani la rând cu sistemul pentru introducerea șahului ca materie în școli. Îi datorăm faptul că sportul minții a fost introdus în cele din urmă ca materie opțională la clasele primare începând cu anul școlar 2014-2015. Nu a renunțat. Din păcate, la o simplă căutare pe Google, nicio știre despre numărul elevilor care au ales ca opțiune educația prin șah. Trist, foarte trist.

Iubesc șahul. Poate și din cauza faptului că ăl bătrân al meu este încă meseriaș în acest joc al minții. Am crescut urmărindu-l dintotdeauna pe tata pasionat fiind de “a pierde timpul“ cu diferiți neni, ba prin bucătăria noastră comunistă, ba pe băncile scorojite ale parcului. Juca din orice poziție. Chiar mă întrebam pe atunci cum de rezistă la maratonul jocurilor ore întregi fără să se plictisească și, chiar dacă mama mă întreba cu subânțeles de orele pierdute de el în fața „tablei” cu pătrățele alb negru, eu, băiat de băiat, îi luam apărarea de fiecare dată maestrului meu. Nu exagerez cu nimic, tata știa mereu să se recompenseze față de mine 😉

Copil fiind, stăteam și mă uitam la el cât de concentrat era în a muta piesele alea, figurine interesante pe “tabla” aceea de carton, cât de concentrați mi se păreau amândoi jucătorii, fiecare dorindu-și să câștige partida sau măcar să scoată în extremis o remiză onorabilă. Îmi aduc aminte cu plăcere de reacțiile lor, cu înjurături discrete însoțite de priviri mute către mine a iertare, cu supărări uneori ieșite din minți și plecat de la locul faptei, cu de toate alea însoțite mai mereu de un coniac Drobeta strategic așezat pe colțul mesei la îndemână.

Mai târziu am realizat că ăsta-i jocul băieților deștepți și chiar am prins o admirație ascunsă față de tata, mai ales că el era un simplu muncitor al unei fabrici din oraș, un om simplu de altfel. De la el am auzit prima data de un Fischer, de un Karpov, de un Kasparov, de la el am învățat să joc șah, dar fără a depăși valoarea unui jucător mediocru, de la el am învățat că șahul este gândirea creativ organizată și strategia liber învățată. A murit Elisabeta Polihroniade. Un etalon al șahului romanesc în fața căreia mă înclin.

Anatoli Karpov : Încă iubesc șahul și niciodată nu m-am gândit să renunț la el.