Mai este câte o zi d’asta nasoală, când te ridici din pat având cheful pierdut printr-un vis d’ăla urât cu de toate amestecat, când arunci chiorâșul de ochi către ceasul ăla nemernic ce sună în draci pe noptieră, ca apoi, să te întinzi către patru puncte cardinale revărsând către ziua ce dă să înceapă mai tot ce îți vine în minte numai de bine. E cu ghilimele de rigoare.
Îți târșii pașii prin camera orbecăind lucrurile din casă de-a valma prin cerebelu-ți rătăcit prin întuneric, cauți întrerupătorul pipăind peretele, ca dintr-o dată, pac. Să ți reverse în pupile ditamai lumina nehalită. Băga-mi-aș, îți zici murmurând din buze nedorind să deranjezi vecinii care mai dorm încă, norocoșii de ei.
O iei razna către baie unde sari anumite lucruri ce trebuie descrise, dar nu o faci de băiat civilizat ce ești, te răcorești cu niscai apă înghețată, cu gândul că ea, benefica, te va trezi din amorțeală. Simți aroma cafelei cum te atrage plutind prin casă. Și pășești cu ochii închiși pe holul ce stă între tine și plăcerea de a sorbi din bruneta catifelată ce așteaptă cuminte în ceașcă, ca brusc să te lovești cu capul de tocul ușii încă adormite. Dai vina pe ea, normal ! Îi trântești o sudalmă cu ăla care a pus-o în drum și alte acareturi pe care doar mintea băltăcită de noaptea scurtă o poate etala.
Sorbi în înghițituri mici din ce este mai frumos pe lume în zori, neagră, pasională, caldă, aburindă. Speri la dezmorțirea totală a simțurilor și la punerea la podea a insensibilității corpului tău de a percepe în totalitatea ziua ce dă să înceapă. Da de unde ! Te legi la șireturi cu greutate, te-ai îngrășat, nebunule, îți zici doar tu să auzi reproșul, ieși pe ușă în pași mici până la mașina cu grijă să nu te murdărești pe pantaloni în mlaștina de afară, îi dai o cheie lenevoasă proprietății tale pe patru roți și te întinzi din nou mai să-ți iasă picioarele prin podea a la Flinstone.
Dintr-o dată, îți vine o idee bezmetică tocmai bună de pus în practică, ea materializându-se printr-o căutare asiduă a unui cd cu metal de pus urgent întru trezirea simțurilor celor amorțiți. Evrika ! Urli ca nebunul în mașină aruncând pe geam toate rahaturile negative răsărite în tine odată cu trezirea, ca imediat să constați că ești fresh pentru o nouă zi de muncă. Bine ai facut ! Te-ai trezit cu fundul în sus, iar viața ți se pare de toată mizeria ? Ascultă metal dimineața.
29 Ianuarie 2016 at 9:10
Numai dimineaţa? Toată ziua!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
29 Ianuarie 2016 at 9:14
toata ziua sa fie ! Pentru prietena Diana cu dedicatie :))
ApreciazăApreciază
29 Ianuarie 2016 at 9:24
Mnooo… Serios vorbind. Ascult cam toată ziua.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
29 Ianuarie 2016 at 9:38
te cred ! si baiatul meu asculta toata ziua . Eu mai putin, recunosc, dar atunci cand ascult, o fac cu placere 🙂
ApreciazăApreciază
29 Ianuarie 2016 at 9:42
Foooarte bine aşa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
29 Ianuarie 2016 at 9:57
am doua borsete in masina numai cu metal . Nu sunt ale mele :)) , dar imi permit, de fiecare data cand am chef, sa le rasfoiesc in cautarea a ceva ce m-ar detasa de lume si de rautatile ei . Rock-ul este cel mai bun psiholog 🙂
ApreciazăApreciază
29 Ianuarie 2016 at 9:58
Pe mine ma detaseaza de tot ce ma inconjuara si prin intermediul sau, imi creez o noua lume. Pe langa psiholog, ne este si partener de…toate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană