12390880_1219352524746821_1065719569062237433_n

Duminică am fost în vizită la a bătrână două generații peste mine și se ține bine. În primul rând, am fost s-o vedem, apoi, să mai stăm de vorbă cu ea, cu bunica mea dragă pe care n-o lăsăm absolut deloc să stea singurică. Venim pe la ea în vizită când timpul ne permite. Ne primește de fiecare dată cu inima deschisă, cu plăcinte pe masă și mereu cu veșnica întrebare pe buzele-i crăpate de vântul turbat al bătrâneții. Telefoanele vi le-ați luat?

Îi place când ne vede pe toți, ăștia din poză, strânși în jurul ei la o vorbă de binețe, la o atenție benefică bătrâneților ei dornice să ne privească cu drag jucându-ne cu telefoanele. Se închină lung când ne aude râzând ca proștii de câte un banc delicios sau de câte o nedusă la biserică ce se postează seminudă în oglinda de pe facebook. Daaa! Suntem o familie unită, așa-i place bătrânei să spună. Ne scuipă de fiecare dată cu mult aplomb, mai să-i sară proteza din gură din dinamica mișcării. Merităm, ăsta-i adevărul. Ne zice de deochi a admirație.

Și ce mai faci, mamaie?, m-am trezit eu să întreb așteptând nerăbdător ca pagina să mi se încarce, numai pentru a-i oferi răspuns tactic unei tipe simpatice ce avusese plăcerea să comenteze la o postare de pe blogul meu adevărat. Vă imaginați lăudătorii? Așa, cum ziceam. A fost foarte mulțumită bătrâna la auzul întrebării mele despre sănătate. Am simțit asta din pupatul ei pe frunte, adânc evidențiat de un țuc strident care-i făcuse pe ceilalți să-și ridice capetele din facebook-ul ăla devorator de viață reală. Un nehalit virtual. Of, maică!, am auzit-o în jalonul dintre timpan și scăriță, tu ai fost întotdeauna nepotul meu favorit, iar dacă ar fi trăit bunică-tu, sunt sigură că și-ar fi dorit să-l înveți cum se folosește drăcovenia aia de care nu puteți să va despărțiți neam. Bată-vă toaca să vă bată de simpatici!

Am lăsat-o pe bunică să se liniștească după atâta gălăgie ce făcusem. Am vorbit de toate, online. Ne-a mers gura întruna tuturor, toți strâmbându-ne-o la câte o nereușită din candy crush-ul pe care îl manevram cu plăcere debordantă. Asurzitor. Femeile au vorbit cel mai mult, fără îndoială. Au povestit, prin distribuiri, cam ce mâncăruri speciale au mai făcut în ultima perioadă și postate grămadă pe peretele propriu. Copiii ne-au povestit întâmplări vesele de la joacă, mai să mă facă și pe mine să cred că erau ieșiți pe afară. Ne-am distrat de minune! Suntem o familie de invidiat! Nu-i așa?