P1050245

Ce mama lui proces verbal, mi-am zis! Mă tăiase o poftă de mici, din aceia făcuți ca la mama lor cu fumăraie și grătar încins, cu degete zoite de la grăsime, cu cărbuni încinși fumul să mă învăluie, încât m-am decis instantaneu că trebuie să las acasă lenea ce mă caracterizează de obicei Duminica, și s-o iau la pas cu mașina spre oborul din dichisitul nostru oraș. Oborul, alias târgul prin alte zone numit, să mă fac bine înțeles.

Simandicos nu sunt de felul meu, emancipat cât de cât nici chiar să mă fac de rușine, pretențios rafinat în limita timpului disponibil, asa că, fără zăbavă, am făcut popas după ce-am intrat în târg pe dreapta, am discutat cu tăntișor mai făcuți să fie, ca imediat să tăbar cu dinții pe câțiva trei pofta a fost mare. Voi care citiți acum, mai lingeți-vă pe degete punându-vă pofta în cui până Duminică! Și nu pregetați! Ineditul vă așteaptă la el.

Da, sunt mulți „țărani” cioflingari nu-i băgați în seamă și treceți pe lângă ei tot oameni se numesc, da, sunt și câteva minorități băieți buni își vad de treaba lor, mirosuri de animale pe care le știți de la țară bunicii voștri să trăiască, dar nu vă faceți probleme, nu vă împunge nicio găină cu coarnele și nici calul nu vă cotcodăcește la urechi. Nu sunteți in mall sau la plimbare prin Cișmigiu, așa că, trebuie să va adaptați din mers. Voință să fie. Mie mi-a plăcut, iar ca dovadă că oborul călărășean este chiar cool (sic), vă invit să vizionați câteva fotografii pasionale realizate de mine într-un decor interesant. O să mai vin în obor, micii de aici au farmecul lor.