pDoi cai plini de zurgălăi stăteau la șuetă în fața grajdului în care își făceau de obicei veacul. Avuseseră și timpuri mai bune, pe când dormeau liniștiți în camera de zi a stăpânilor lângă focul aprig iute la căldură. Ehe, ce vremuri ! Vorbeau în șoaptă de stăpânii lor. Fornăiau prezentul, prin nările lor contemplând trecutul. Zăbala aurită, de vechi țigani meșterită, nu îi încurca în a-i bârfi pe stăpânii bogați ce uitaseră de ei prin curtea zeci de hectare furată cu indulgență de la statul român. Caii putere din merțanuri le luaseră locul în timpurile moderne trăite. Doar nechezatul lor de tristețe răsunat în necuprinsul zării, mai aducea naturii de știre că ei există. Erau uitați.

Grigore, se adresă ăl mai murg dintre ei celuilalt bălan pătat mai ascultător din fire, știi ultima veste despre stăpânul Niki scorpionul negru, pentru că scorpionul roșu era înregistrat de Dolph Lundgren la OSIM ? Știi ce mi-au auzit urechile astea ciulite ale mele despre barosanul violonist celebru, ăsta al nostru care ne declara repetat pe le televizor, cu arcușul mai să ni-l bage în ochi, că el este un tip educat ? Cică ăștia doi țigani, până-n măduva oaselor de civilizați, ăștia care ne-au cumpărat la troc cu bulibașa a tot ce este colorat în țara asta, sanchi bombardeaua, ar fi dat cu jula te bengav banilor milioane de euro destinate civilizării etniei din care cu mândrie fac parte.

Eu le dau dreptate ăstora, continuă pursângele arab dând din coama lui cafenie, să moară pralea de necaz ! Păi, cum să nu te ducă ispita țigănească să bagi carbacsanul în lovelele europene, atunci când vezi că niciun țigan mai de soi nu s-a prezentat la cursurile de înglobare ? Ilie, așa zic ăștia prin ziare ? Îl întrebă mirat bălanul pătat, în timp ce o balegă cald mirositoare cădea zgomotos pe câmpul veșted al iernii. Să nu fie în bafta lor, ziseră amândoi într-un glas !

Imediat după ce își reprimă un nechezat zgomotos și se uită în drepta stânga pentru a nu fi auzit de cine știe neavenit, calul negru roșcat își continuă povestea spre atenția cuvenită a lui Grigore. Se șoptește prin târg, că una din profesoarele demne de a preda la catedră în formarea și schimbarea a mii de țigani în cetățeni onești ai patriei noastre capitaliste, ar fi fost chiar soția lui Medelin. Dar că toată șmecheria asta ar fi căzut baltă din cauza lipsei de cursanți. De tot râsul ? No, chiar deloc dela draq !

Din start manevra a fost gândită ca o soluție pentru furăciune. Păi, unde ai mai văzut tu țigan cu dorința de integrare civilizată ? Și la ăștia nu este ca la români să se meargă în echipe de doi trei manglitori, ca apoi să se facă retragerea în liniște savurând succesul furăciunii ! Râseră amândoi, dezvelindu-și dinții albi a  comedie cabalină.

Sigur că da ! C-am urmărit șarada la televizorul din fundul grajdului. Cică, DNA-ul ne spune că ăștia doi mai spălați ar fi doar vârful șatrei cu număr fără număr 60 de persoane implicate în operațiune. Cu de toate, trec căruțe colorate, tuci, fuste amestecate ridicate a scandal, puradei mucoși și cai slăbănogi. Nu ca noi, doi cai frumoși. Vom trăi și vom vedea ! Încheie povestea castaniul închis sub privirile curioase ale lui Grigore, bălanul pătat.

Doi cai plini de zurgălăi zburdau liberi de constrângeri pe tarlaua poziționată strategic la granița împărățiilor a doi țigani educați emancipați, în negru colorați. Le revenise bucuria pe chipuri. Aflaseră de stăpânii lor că sunt duși tot mai des la acea instituție a statului iubită atât de mult până și de cai. Trăpăiau trăindu-și tinerețea departe de zgomotul orașului, acolo unde se născuseră fără obligația de a da socoteală nimănui, doar așteptând sentința poate aducătoare de schimbare. Ihhaaha !