tuxO tipă dă laic pentru citirea Optimistului, da, ăluia care le dezvoltă pe cuvinte așa, cum se pricepe el mai anevoie. Dar, cam peste una jumate de oră, aceasta dispare dintre apropiați, probabil după ce mai citise una două povești despre cururile mari ale femeilor sau despre atât de generosul bărbat care poate să le ofere lor numai lapte și miere pe pământ. De femei numai de bine. Dăduse bir cu fugiții, cu râsul meu din urmă acompaniind-o.

Ce-o fi gândit din scrierile lui pe blog ? Ăsta sigur a absolvit academia de științe gazetărești a lui Voiculescu, mari pricepuți absolvenții de acolo cu ticurile lor cu tot, este titrat mai mult decât doxat, are masterate la Sorbona sau Oxford University nu știu câte fără număr, fără numere la diplomele de doctorat, este un CTP în miniatură mai înalt până la buricul maestrului. Sigur, dragă, era să-i șoptesc sub balcon ți-am cântat din Romeo și Julieta, ba chiar m-am sinucis cu-n stilet din aur făcut dintr-o pepită a vestului sălbatic.

Doar am coborât din aula Ateneului Român unde pregătesc ultimul concert a orchestrei simfonice din Berlin, doar am citit o carte de Cioran în paginile căreia mi-am regăsit eul pierdut la ultima beție trasă cu băieții, bașca ultima a lui Cărtărescu, prietenul meu din copilărie. Ascult seara la culcare muzică clasică la căști, dansez balet pe muzica lui Tchaikovsky, particip din patru în patru ani la Balul Vienez de la Marriott, dorm îmbrăcat în frac și mă trezesc alături de regina Angliei. Cu Umberto Eco am făcut armata la depănușat de porumb, iar cu Țiriac mai împușc din când câte un mistreț bătrân numai anii rămași din el. Da, ce credeai, draga moșului ? Că sunt un amărăștean de provincie ?  Eee !