12729138_972535686166142_2138165901331064412_n

Am fost aseară într-o sală de așteptare oarecare lăsând timpul să treacă pentru ca destinul posesor nemilos al sufletului meu să-mi decidă viitorul, să se joace cu el dându-l de toți pereții vieții, ca apoi, să mi-l calce nemilos în picioare. Nu eram hotărât la începutul piesei de teatru să-mi aleg calea prin gândurile mele rătăcită, obișnuit fiind cu deja așezatele legi nespuse, dar lăsate de gura lumii generațiilor viitoare.

Regulile acestea învechite mi-au spus tacit să nu lupt cu destinul bătut în cuiele viitorului. Să stau liniștit, deoarece ursitoarele mi-au pus de la început pecetea de cuminte ascultător al sorții. Ăștia suntem, așteptăm să fim în rândul lumii, ca și cum Ușa aceea ce duce dincolo, n-ar fi la îndemâna imaginației noastre pentru a o putea alege. Da, am auzit tot felul de zvonuri despre departamentul de anchetare care mă poate trimite dincolo spre bine sau spre rău, luând în considerare purtarea mea pe pământ. Dar cine poate ști cu adevarat ce este acolo ?

Nu-l știam pe Vișniec, dramaturgul român care a scris textul Ușa, asa cum nu urmărisem niciodată la lucru trupa Trepte din Călărași sub coordonarea surprinzătorului de profesionist pentru mine, Ștefan Nițu, regizorul spectacolului „…dincolo ? „. Nu citisem niciodată despre Țara lui Gufy sau Vânzătorule, nu fi un melc, două dintre piesele de teatru ale dramaturgului român, celebre nu numai în România și Franța, cum nu eram sigur că un grup de tineri actori amatori călărășeni, tineri frumoși de liceu, pot să-și ia în serios rolurile, dezvoltând în fața spectatorilor o reală implicare în acțiunea piesei.

Nu sunt nici pe departe un cunoscător amănunțit al teatrului și al anturajului lui, dar, ca orice spectator care a fost plăcut impresionat de spectacol, de la punerea mai altfel în scenă a piesei, până la interpretarea actorilor plăcută ochiului, pot spune degajat așteptând în sala de așteptare ce desparte viața de moarte, că m-am decis. Am devenit ferm în principiile și convingerile mele, declarând acum, că vremea hotărârilor luate pripit în baza legilor vechi nescrise, a luat sfârșit. De acum încolo o să-mi inspir imaginația să-mi deschidă acea Ușă către ce direcție vreau eu. Dincolo sau Dincolo. Oriunde e bine ! Mulțumesc, Trepte !

UŞA, textul ce stă la baza spectacolului „…dincolo ?” este piesa emblematică pentru starea numită aşteptare ! O sală şi scaune, iar de …dincolo se aud lucruri înfiorătoare, personajele nu au nume, sunt numerotate, depersonalizate, stau la „un departament”, probabil de anchetare !? Destinul, spune Vişniec,e constituit din „mii de săli de aşteptare…”

Fata, soldatul, artistul… personaje ale piesei care aşteaptă în faţa unei uşi care nu se mai deschide odată ! Sunt în aşteptarea morţii !  Îi uneşte spaima, dar soluţia de a trece împreună, de mână nu se poate aplica pentru că uşa e îngustă şi fiecare trebuie să treacă tot singur… Un spectacol despre vise, speranţe, iluzii, despre aşteptare şi frică, despre amânări şi despre asumări !  „Uşa duce acolo unde vrei tu…” 

„În piesele mele, eu propun un zbor deasupra umorului trist ” – Matei VIŞNIEC

Spectacolul de teatru
„UŞA – …DINCOLO ?” – de Matei VIŞNIEC
cu actorii Trupei de teatru TREPTE

O producţie a Centrului Cultural Judeţean Călăraşi

Un spectacol de Ştefan NIŢU (fondatorul şi regizorul Trupei „TREPTE”) – în interpretarea tinerilor actori: 

Ilinca NEACŞU, Claudiu ŞTEFAN, Lavinia BUCŞĂ, Bogdan GHEORGHE, Maria RADU.

Foto și text colorat: Direcția județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Călărași.

Mulțumesc, Irina Maria Banu !