3700x2600-300dpi-para-na-zakateMergeam întins către rezolvare de treburi adâncindu-mi gâtul meu scurt între umeri, însoțit doar de gândurile ce-și făceau de cap încovoindu-l apăsător de griji către pământ. Doar râsetele lor zgomotoase mă determinară să-mi ridic privirea către ei doi și frumoși ținându-se pe după umeri, el, pe după mijloc, ea, doi adolescenți ce răsăriră în fața mea la câțiva metri distanță. Erau bucuroși de viață!

Când ea, tânăra fără inhibiții, l-a luat în brate sărutându-l pe el, tânăr doar cu zeci de tuleie în barbă, parca mi-a venit să mă opresc ca boul în drum, doar pentru a-mi beli ochii la ei admirându-i. Nu numai că mi-a venit intenția, dar m-am și oprit prefăcându-mă, ca detectivii ăia prin filme, că privesc soarele la asfințit ca un romantic incurabil ce sunt.

Am făcut-o pentru mine ca să nu- i fie rușine sufletului meu că-i deranjez, pentru că, pe ei, doi tineri efervescenți, îi durea în sărutul lor de noi, ăștialalți trecători deja trecuți pe trotuar ca prin viață. Repede. Așa și trebuia, să fie nepăsători în al tinereții val ce-i cuprinsese în mrejele lui. Am fost cu toții pe el la un moment dat.

Prelungirea sărutului lor m-a determinat să-mi strâmb gâtul a nesimțire, mai să calc strâmb într-o groapă din trotuar ce apăruse acolo instant, probabil numai să mă atenționeze că prea o luasem în străchini cu holbatul intens ce nu mi-l putusem stăpâni.

Și când terminându-și ochii închiși de sublima atingere, se luară întortocheați în brațe cuprinzând sentimente și corpuri de-a valma, am zis cu voce tare, parcă dorind să mă audă lumea toată, admirați-i, fraților, ei sunt bucuria noastră !  Erau doar ei îndrăgostiți în unicitatea tinereții. Doar ei printre noi.