Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

luna

Aprilie 2016

Călărășeni ! Români ! Să fim mai buni ! Hristos a înviat !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Se zice că bunătatea este o caracteristică a oamenilor care cred în caracterul lor, fiind o atitudine specific umană, dar care multora le lipsește cu desăvârșire. S-a pierdut bunătatea și nu interesează pe nimeni asta ? A fost lăsată sorții ? Nu a fost dat nici anunțul la mica publicitate pentru a putea fi găsită ? Sau nu mai dorește niciunul dintre noi să dețină așa ceva, mai toți bazându-ne pe iertarea Lui în perioadele de post ? Nu este îndeajuns doar atât, aș zice eu stând în poziția răstignirii având privirea în sus către El. Mă aprobă tacit. Să mi se scuze generalizarea !

Trăsătura morală care pune mai presus de toate interesele proprii, iubirea excesivă de sine, atenția exagerată față de Continuă lectura „Călărășeni ! Români ! Să fim mai buni ! Hristos a înviat !”

La pas prin Roma. Plecarea – Comentat pe Am fost acolo

WP_20160421_154

Continuare de aici

Basilica di San Pietro. Am lăsat-o ultima în povestea mea de vacanță doar dintr-o întâmplare. Așa a fost să fie în voiajul nostru pe tărâmuri italiene, doar pentru faptul în a ne găsi cumva printre primii în vizitare. E chestie de organizare. Așa cum mă critic uneori când greșesc, pot spune că, la capitolul pregătire orar cu luat în calcul toate aspectele pozitivo negative, sunt meseriaș.

Am fost la poarta bisericii la 8 fix dimineața cu intrare iar printre detectorul de metale, cu gândul de a urca cu liftul pe cupola bisericii. Intrarea este liberă în basilică, dar urcatul la 118 metri costă 8 euro. Pardon, nu se urcă până sus cu liftul. Mai trebuie băgat suflu din greu pe niște scări înguste de-ți ies toate alea a oboseală. Chiar am văzut o tipă care se pierduse într-un leșin corespunzător invocând locul strâmt. Doamneee ! Ce peisaj de sus de acolo de unde vedeam Roma întreagă la picioarele noastre, în sfârșit, italienii erau acolo jos minusculi insignifianți ! Maamăăă !, ce senzație de unicitate Continuă lectura „La pas prin Roma. Plecarea – Comentat pe Am fost acolo”

La pas prin Roma. A doua zi – Comentat pe Am fost acolo

P1050563

Continuare de aici

Cum aflasem de la românașul angajat al unei agenții, cel ce împărțea ghiduri turistice, că Papa iese Miercurea pentru a-și ține slujba săptămânală, ne-am gândit că-n vizita noastră la Vatican pornită la 8 dimineața, n-o sa găsim acea aglomerație uriașă de care auzisem pe unde citisem. Papa întrebase de mine pe holurile basilicii Sfântul Petru, dar n-aveam timp de el. Aveam de vizitat. În fine ! Când am ajuns la poarta micului stat creștin, nu mare ne-a fost mirarea să găsim ditamai rândul format frumos din câțiva turiști pe latul lui și din alți sute pe lung.

Toți gălăgioși formați în grupuri cu ghidul frunte ca vârf de lance, toți nerăbdători să-i cunoască în amănunt casa atât de iubitului Papă, toți care mai de care mai cu pielea colorată la față. Toate națiile pământului pe acolo. Cum inspirația și informarea de acasă dă la o parte toată înghesuiala pământului, noi luându-ne Continuă lectura „La pas prin Roma. A doua zi – Comentat pe Am fost acolo”

La pas prin Roma. Prima zi – Comentat pe Am fost acolo

P1050338

Continuare de aici 

Ne hotărâsem, dacă tot mergeam în city break, să ne poziționăm nopțile într-un hotel cât mai aproape de obiectivele pe care aveam de gând să le vizitam, nu de alte fițe sau prostii care v-ar trece prin cap, ci doar în a nu pierde timpul în călătorii aiurea prin orașul atât de aglomerat. De aceea, nu specific nici prețul pe care l-am dat pentru 2 nopți de cazare. Doar pot spune că, pentru un turist care pășește prin zonă, este idealul pe pământ să fie cazat la trei colțuri de Vatican sau de alte puncte de atracție ale Cetății Eterne.

După ce autobuzul ne-a lăsat la câteva sute de metri distanță de hotel, noi pierdu-ne deja orientarea în mulțimea puhoaie ce se mișca în jurul nostru, după ce am consultat harta fiind ajutați ad-hoc de un român  binevoitor ce împrăștia Continuă lectura „La pas prin Roma. Prima zi – Comentat pe Am fost acolo”

În gara Termini din Roma – Comentat pe Am fost acolo

img_4410

Continuare de aici

Am ajuns în gara Termini cam pe la 11 dimineața, cu grijă să dau ora înapoi la ceas și cu ochii beliți la deosebita aia care ținea pe loc trenurile la peron. O răutate! Moamă! Ce trenuri săgeți albastre, roșii, plus alte culori deosebite în concordanță cu priveliștea ce ni se oferea ochilor noștri ahtiați după frumos! Să spun sincer, chiar îmi făceam probleme în acest sens. Îmi imaginam gara ca vai de ea amărâta rău, cu boschetari dormind pe bănci și alte d’astea specifice uneia occidentale plină de imigranți. Da de unde, tăticu!

Am dat de ditamai animalul modern în toate cele, curată fără nicio caterinca în a le face macaronarilor o imagine plăcută, având magazine de toate felurile frumos aerisite numai sticlă și lumini, cu peroane pe care nu puteai intra numai Continuă lectura „În gara Termini din Roma – Comentat pe Am fost acolo”

Spre Roma – Comentat pe Am fost acolo

ryanair-plane_1612807c

Continuare de aici

Atunci când te urci prima dată în avion, trebuie să iei ceva în gură. Așa se zice, nu vă uitați strâmb la ce am scris eu aici. Cum pietre nu erau deloc prin aer, m-am gândit la ăl mai indicat lucru care ar păstra amintirea primului meu zbor. Acela de a bea un lichid gălbui cu gust de ploșniță oferit ca măsură excelentă contra fricii. Prețul ? Acceptabil. 5 euro bucata de sticluță mică. Parcă și mușchii pe tine se pot încorda la un eventual terorist după câteva guri de curaj. În fine !

Zborul până la Roma a durat cam 1 și 50 de minute mai mult sau mai puțin. Doar nu mă uitam fix la ceas, cu toate că aș fi făcut-o din cinci în cinci minute. În avion, și o zic pentru începători ca mine în ale zborului care vor dori să-și facă de-ale gurii de acasă, nu mori de foame sau de sete, asta-i clar. Sandvișuri și sucuri ? La dispoziție. Continuă lectura „Spre Roma – Comentat pe Am fost acolo”

Prima dată cu avionul

WP22CF-1

Era o zi superbă afară când, așa cuprinși de o sărbătoare care se profila la orizont cu referire la niște ani mulți de căsătorie, 25 în speță că repede au trecut, ai naibii deosebiți, ne-am hotărât să ne petrecem în doi pe undeva pe meleaguri de imperii străvechi. Și cum nu fusesem niciodată cu avionul, neivindu-se ocazia să zburam în anii ce-i lăsasem în spate, mai mult din conștientizarea diferitelor priorități pe care le-am avut pe parcursul vieții, decât din lipsa curajului de a face pasul în aer, ne-am decis să ne luăm inima în dinți și să ne urcăm în avion cu direcția Roma.

Văleleu, mi-am zis în intervalul cumpărării biletelor cu al efectuării zborului propriu-zis ! Aoleu și cum o fi acolo sus printre nori cu senzația aia din auzite aflată, cum că îmi va fi frica până în străfunduri de suflet și înapoi ? Că i-am bătut Continuă lectura „Prima dată cu avionul”

Le-am urat La mulți ani petuniilor stabilite la balconul meu

floare

Petuniile colorate stabilite de ceva timp la balconul meu mi-au dat binețe în dimineața răcoroasă ce-mi zgribulea tot corpul în primăvara minim rece. Le-am privit lung pe fiecare în parte, una mai bucuroasă ca alta atingând aerul cu petalele pe sus.

Mi-am întins gâtul meu scurt pentru a le atinge cu mirosul ce se hârjonea cu parfumul răvășit de vântul lin care încotro. Le-am urat un La mulți ani încolțit în gândul meu de atunci, de când deja privisem cerul printre plumb de plumb, doar căutând soarele aiurea pierdut pe acolo pe undeva.

Și m-am așezat pe coate așteptând. Se luaseră de frunzele Continuă lectura „Le-am urat La mulți ani petuniilor stabilite la balconul meu”

La modă este politicianul care s-a adaptat corespunzător vremurilor

survival-cameleon

Sunt politicianul ultima fiță păstrat neprăfuit din timpuri trecute, ăla bine adaptat timpurilor moderne cu țoale de ultimă generație necesare îmbârligării cât mai profunde a privirilor pline de aviditate ale susținătoarelor mele. Ce dacă anii au trecut peste mine! La electoratul feminin contează mult să știi unde să le atingi. Adică, la cum știi să porți costumul în funcția pe care o ai, dragilor. Nu vă gândiți la prostii!

Întotdeauna am fost la modă în sensul ăsta. Dacă arăți bine atunci când îți expui trupul corespunzător la vedere, ștampilele își vor atârna limba de buletinul de vot fără să-și dea seama. Păi să vă spun de băiatul de activiști în fața voastră prezent. Pe vremuri eram îmbrăcat în pantaloni scurți din bumbac a la șoimii patriei, aveam șosetuțe cu volănașe a la pionierul mamei, iar ghiozdanul era cu oglinda retrovizoare de vedeam în spate cine voia să-mi dea castane Continuă lectura „La modă este politicianul care s-a adaptat corespunzător vremurilor”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑