image_1-706644

Măi, știi câte lalele sunt pe piață în perioada asta ?, mi-a zis soția aseară în timp ce ne plimbam amândoi de mână prin parc, parcă dorind să mă informeze delicat despre un subiect pentru care bărbații ori îl uită de căscați ce sunt, ori îl desconsideră vai mama lui de unde o fi apărut și ăsta pe piața mondială a relației. Eu fac parte din prima categorie, fără dubii ! De aceea, pot spune cu mâna pe primăvara de afară că, din când în când, îmi aduc aminte cu dragoste în a-i oferi consoartei mele un buchet de flori galbene. Neapărat galbene, asta fiind culoarea care mă inspiră în anotimpul ăsta frumos. Am și nemulțumiri primite la purtător pe tema asta. Daaa, calul de dar se caută la dinți ? Eee !

Cum îmi place să cred că sunt un băiat educat de cei șapte ani de acasă, numai uitarea fiind-mi mai mereu „calitatea” de bază, azi de dimineață la prima oră când nici piețarii barosanii, producătorii, mai bine zis (sic), nu se treziseră, am luat-o pe mașină cu direcția piață. Și dă-i bine roților într-o dorință ascunsă de a-i face o surpriză soției. Dacă nici anotimpul ăsta nu oferă lalele toate culorile posibile, cu atenție ca ele să fie luate de la băbuțe fericite că le vine unu client cu zâmbetul pe buze oferit de soare, atunci cine ?

Așa că, am oprit pașii cu frâna trasă frumos fără bruscări ale corpului meu amorțit după somnul dulce, am oprit în fața unei femei de la țară care avea la vânzare vreo trei găleți pline ochi cu lalele una mai frumoasă ca aialaltă. Trei la leu, băiatul lu’ mama, mi-a zis femeia în ochi citindu-i-se bucuria dimineților pline de flori oferită mie, avidul de fericire văzuta pe chip de femeie bătrână. Vă dați seama cum arată curtea bătrânei plină de lalele ? Aia de la țară pe care o îngrijește așa cum poate ea ? Culoare în soare !

Mi-am luat cu atenție buchetul de lalele roșii ( atenție ! ) nedesfăcute încă, am zis un săru’ mâna respectul meu pentru mamaia, și repede spre casă cu atenție mare la primul polițist întâlnit în cale. Uitasem să-mi pun centura. În fine ! Numai bucuria de pe chipul soției și zâmbetul ei larg la vederea florilor ținute de mine chiar în pragul ușii, numai pupicul cu afecțiune oferit mie într-un moment de tandrețe maximă, numai încântarea ei simțită de mine până-n adâncul sufletului, eee, toate astea îmi vor aduce aminte mereu că ăsta este anotimpul când lalelele se cer dăruite.