2781

Să-mi fie cu iertare, dar nu am putut să n-o privesc plină de noblețe în toate cele pe tipa ce-și ducea pașii în fața mea, presupun către serviciu, cu mândrețea-i caracteristică unei bunăciuni. Știa asta. De aceea, avea atitudine splendid încrezătoare în posibilitățile ei de a întoarce capete la una sută optzeci de grade către vizibilitate maximă, dar și de a suci gâturi ce vor fi într-un final de zi strâmbe cu solicitare de Fastum Gel.

Atenție, consoarte ! Bărbații care se vaită de dureri de gât cu ceafă cu tot, seara solicitându-vă în a le da cu alifie recomandata de alți pățiți, înseamnă că au păcătuit grav în cursul zilei. Așa cum ziceam de tipă. Pantaloni strâmți jos, puțin lăsați pe șoldurile-i necuviincioase, strâmți pe partea cea mai bombată a corpului ei mai să-mi iasă mie ochii din orbite, dar și cu părul lung tuns în fir drept bine pieptănat conform ultimului răcnet scos de vreun hair-stilist cu vocea subțire. Cam asta era imaginea în mișcare ce mi se înfățișa la prima rouă a dimineții.

Cu așa pictor modern ce știe cum să-și pună în valoare talentul în tabloul dictat de soare, cine n-ar fi mărit ochii ? Ziceți voi ! Dar cum nimeni nu este perfect pe lumea asta, nici măcar frumosul lăsat de primăvară să circule liber pe stradă, nu am putut să nu-i remarc mersul, nu de felină cum ați fi crezut inițial că vă povestesc, ci nefiresc de atent efectuat cu pași mici și dureroși. Doar urechile mele fine au auzit văităturile ei. Au, au ! Motivul nu era departe de ochii mei, el fiind încălțat cu ditamai platformele înalte, de pe acoperișul cărora voia să se sinucidă impresia și admirația mea inițială la adresa superdotatei de posterior.

Acum fie vorba între noi. Cum sa porți ditamai fundul pe niște pantofi așa de uriași ? Vedeți? N-a luat în calcul centrul de greutate în raport cu axa de simetrie în câmpul gravitațional al pământului. Așa că, nu m-am mai uitat la ea nici când am trecut cu viteză pe lângă delicatul ei parfum, ăla care lăsa dâră pe drum mai ceva ca mașina de tras linii de var pe mijlocul străzii. Pentru că-mi era milă cum se chinuie, sărăcuța !