bud_spencer_65604300

Piedone mă numesc. Să nu spuneți nimănui altcuiva despre ce am să vă destăinui premeditat fără avocat. Este cel mai mare secret al meu de dinainte să mă nasc până în zilișoarele mele și ale tuturor. Am remușcări, oameni buni ! Nu mai pot să trăiesc mișelește. De aceea, plâng într-una ca un bebe nepișat, neculcat la timp. Mustrările de cuget mă apasă zi de zi, secundă de secundă. Am și scăzut în greutate din cauza apăsării pe vezică.

În ziua când m-am născut, pentru că țipam ca fraierul de se auzea în toată maternitatea, asistenta m-a luat în brațe să mă plimbe. A dracu’ hoașcă bătrână ! Prea mă hâțâna cu viteză ! Asa că, am scos acul de siguranță de la scutec secționându-i jugulara. Deosebit sângele ei a4 pe pereți ! La grădinița din cartier, unde mama mă ducea zilnic, un înfumurat de copil a știut mai bine o poezie la care eu mă bâlbâiam cu majuscule. Într-o zi, i-am dat cu băncuța în cap. Pe holul mare de la școală, pe când trăgeam pe ascuns dintr-un chiștoc de țigară, o colegă frumușică foc, ștoarfa, a încercat să-mi dea o palmă pentru că-i pusesem mâna pe fundul bombat. Nu a mai apucat s-o facă ! Am scos șuriul la ea de-o înțepai între inimi. Mari inimile !

Ce mai tura-vura ! Mi-am omorât sora cu toporul aruncând-o în Dunăre după aceea, pe frate-miu l-am înțepat cu o seringă infectată de-a murit de SIDA, pe primele două prietene le-am trimis afară să facă bani din curvăsărie, iar acum ceva timp, ca o cireașă pe negresă, am dat liber la funcționarea unui club de-am omorât câțiva oameni acolo, nesemnificativ ! Niște idioți, s-au dus să se distreze  !

Rememorând toată viața mea și, regretând amarnic trecutul, am încercat să intru la pușcărie cu posibilitatea de a scăpa ieftin doar cu un morcov în cur pe o perioadă determinată. Dar n-a fost să fie ! Așa că, sunt foarte mustrat în cuget și simțiri. Asta este mărturisirea mea în fața voastră, drept pentru care, semnez. Remușcatul. Mă votați ? Poate vă păcălesc din nou ? Nesimțitul de mine !