descărcareCei care se sinucid nu au dreptul la slujbă bisericească. De ce ? Pentru că așa scrie în carte, zice-se una lume. Sau pentru că preotul cutare nu dorește și nu-l lasă inima lui cea mieros mărinimoasă să-i citească celui care a ieșit pe ușa din dos a acestei lumi. Lași, sinucigașul și preotul, de asemenea ! Dar cine suntem noi să-i judecăm pe alții ? Cine sunt ei să refuze un serviciu plătit, de altfel, ca multe alte servicii de pomenire făcute la zile, săptămâni și para..săptămâni, pe care se solicită bani grei fără chitanță ?

Suntem oameni cu toții, unii o ducem mai bine, unii o ducem rău spre mai rău, unii vrem să ne omorâm pentru că suntem săraci, deoarece avem probleme grave de sănătate și nu putem trece peste ele, fiindcă nevasta sau bărbatul ne-a părăsit și ne simțim singuri pe lume, pentru că am fost concediați în prag de sărbători de un șef imbecil. Câte și mai câte !

În această lume strâmbă suntem toți egali, dar slabii emoționali și labilii psihic există printre noi. Fără doar și poate ! Oameni apăsați de remușcări și pedepse, vinovații fără vină, tineri copleșiți de stres și griji, sau bătrâni uitați de copii, da, din păcate, unii vor să se omoare. Cine îi poate condamna ? Cine îi poate opri ? De ce nu o face cineva care ar putea să o facă ? După, de ce nu ar merita și ei cele lumești, cele sfinte ? Că nu s-au luptat cu viața asta uneori haină, că nu s-au luat la trântă cu încercările și vicisitudinile la care au fost supuși, asta-i o altă poveste tristă. Și doar atât !