survival-cameleon

Sunt politicianul ultima fiță păstrat neprăfuit din timpuri trecute, ăla bine adaptat timpurilor moderne cu țoale de ultimă generație necesare îmbârligării cât mai profunde a privirilor pline de aviditate ale susținătoarelor mele. Ce dacă anii au trecut peste mine! La electoratul feminin contează mult să știi unde să le atingi. Adică, la cum știi să porți costumul în funcția pe care o ai, dragilor. Nu vă gândiți la prostii!

Întotdeauna am fost la modă în sensul ăsta. Dacă arăți bine atunci când îți expui trupul corespunzător la vedere, ștampilele își vor atârna limba de buletinul de vot fără să-și dea seama. Păi să vă spun de băiatul de activiști în fața voastră prezent. Pe vremuri eram îmbrăcat în pantaloni scurți din bumbac a la șoimii patriei, aveam șosetuțe cu volănașe a la pionierul mamei, iar ghiozdanul era cu oglinda retrovizoare de vedeam în spate cine voia să-mi dea castane pe furiș. Erau copiii celor care ascultau Europa Liberă. Ai dracu!

Mi-au plăcut mereu adidașii cu trei dungi negru cărbune și pantalonii bufanți cu aceleași trei pense, pentru că eram utc-istul ideal crescut de părinții mei lideri în falnicul partid comunist. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de vremurile când nu eram politician. Muzica de calitate dance și participarea în greu la petreceri de destrăbălare activistă care țineau zile în șir cu băutură fină, mi-au inserat în vene nevoia de golăneală maximă vizibilă în violurile trecute. Ce timpuri!

Acum sunt mare șmecher în parlament, acolo unde vă reprezint pe voi cu nevoile și necesitățile voastre urât mirositoare. Și da…. o duc la fel de bine spre excelent, ca-n acele vremuri de restriște. Sunt bătrân și sunt rechin? Sunt baron și sunt hapsân? Știu să mă port? Recunosc, mă reprezintă aviditatea mea de legi complexe pentru familia mea, mănânc pe de rost tone de c…t în fața televizoarelor, și acum, cu voia voastră, vă violez direct în gură. Ce să fac? Spuneți voi, sunt la modă?