image-2011-07-20-9475173-70-cainii-comunitari

Aseară nu puteam sa dorm. Nu aveam un motiv anume, nici viața mea nefiind atât de grea, nici gândindu-mă aiurea la următoarea vacanță pe care mi-aș dori-o, nici la vreo aiureală care să-l bulverseze în așa hal pe moșul ăla ce aduce somnul la oameni, dar, pur și simplu, nu puteam să pun geană pe geană. Așa este de la o vârstă ! Te mai lasă anii să te mai uiți pe pereți aiurea, să-ți mai contempli în noapte zugrăveala ce se va vrea reînnoită cât de curând, să stai cu ochii pe tavan ascultând țânțarul ăla nemernic ce-ți dădea târcoale în întuneric.

Și cum stătea băiatul așa numărând oi, de unde o fi apărut chestia asta cu mioarele, chiar nu știu ?, parcă era mai bine sa număr bani, am auzit afară voci de câini. Înhăitare ceva, cu chiote, când de bucurie, când de mânie ! Cum în mine zace deja o curiozitate specifică moșilor, tare-mi este frică c-o sa fiu detectivul scării în viitorul apropiat, am ieșit pe balcon întru convingerea mea că totul este bine pe stradă. Ce am văzut în lumina becului ? Hm !

O tinerică cam la 4-5 ani să fi avut, cu o blană colorată într-un cafeniu plăcut ochiului, cu un mers elegant băgător de admiratori în boală cățelească, era urmărită de câțiva cerșetori de atenție, după cum bine știți cu toții, nu pentru o dragoste supremă, ci pentru atât de necesarul sex aducător de limbi pline de bale atârnând asfaltul. Tipa nu făcea gălăgie ! Doar mergea dând din cur cu ai coadă lăsată, semn că, niciun amărât d-ăla nu avea nicio șansă la ceva plăcut în miezul nopții. Probabil, fata era obosită !

Apoi, m-am convins și de unde schelălăielile alea zgomotoase în miez de noapte. Băieții cuprinși de atâta înverșunare, ba se mușcau unul pe altul întru captarea atenției indiferentei, ba se călăreau unii pe alții pentru liniștirea trupurilor revoltate de testosteron. Huo, nebunilor !, le-am zis, huo !, ba chiar am aruncat cu un cartof în ei, nu sunteți civilizați deloc și nici măcar nu aveți buna cuviință s-o lăsați pe fată sa se dea două blocuri mai încolo pentru liniștea mea în somn, am zis așa mai pentru mine, cu atenție sa nu trezesc lumea primprejur. Marș !, le-am mai aruncat într-un final, simțind parcă o adiere de închidere a ochilor, cu atenționare că-n curând se va da startul la vise plăcute. Deci, pe străzile orașului s-a dat drumul la schelălăieli plăcute !