descărcare

Suntem leșinați după câte un partid sau mai mult, după un politician. Cădem uneori în limbă când îl vedem pe el, politicianul, cu tot soiul de influențe la portofoliu păstrate, ne dam ochii peste cap luând poziția de drepți atunci când își face apariția divină printre noi, muritorii de rând, dar mai ales, ne bălăcărim pentru el pe rețelele de socializare. Suntem atât de orbi pe o culoare politică, încât nu ne mai vedem interesul nostru ca și comunitate sau ca locuitori ai acestei țări.

Ne privim ca pe niște dușmani când vine vorba în discuție de ăl mai tare politician, de zici ca pe el îl cheamă Adam creatorul în persoană, uitam că pădurile sau aurul sunt numai ale noastre, ale tuturor, indiferent că ștampila o punem în chenare diferite. Ne scoatem înjurăturile la interval când un cineva nu este de acord cu părerea noastră atotștiutoare în atât de cunoscutul domeniu al politicii, și nici nu mai avem respect față de celălalt care nu este de acord, cum mama dracu?, cu opinia noastră atât de documentată.

Care este diferența între politicianul de dreapta și cel de stânga în aceste timpuri când talmeș-balmeș ca și coloratură este expresia de bază în politică, care sunt idealurile partidelor și care sunt principiile de bază ale acestora ? Nu știu nici liderii lor, dară noi ! Cine mai cunoaște cine s-a mutat și unde sau de ce a fost dat afară din partidul ăla fiind primit cu aplauze în celălalt ? Suntem amețiți leșinați puțin clătindu-ne când suntem în preajma lor, îi admirăm frenetic când trec pe lângă noi privindu-le aura creată de noi toți, asta nu înțelegem, le purtăm vorbe dulci în scris și le trimitem flori indiferent dacă pe buletin sexul le este masculin.

Politicianul român este birocratul fițos cu stilou Parker la buzunarul de la piept și cu palmele mai fine ca ale domnișoarei de la salonul de masaj corporal, este ăla care nu dă doi bani pe omul de rând privindu-l mai mereu de la înălțimea rangului său, ăl cu gelul în păr rezistent la vântul aprig de afară sau atent fiind ca șoferul să-i tragă mașina cât mai aproape de bordura mai înaltă ca lacul murdar de lângă ea. Mi-aș dori să se nască acel om politic care să îmbină temeinic utilul cu plăcutul, biroul cu terenul, distracția cu munca și salariul doar cu salariul lui. Să-l pot admira ca om. Cum nu s-a născut încă, o să-i înjur cu stăruință. Dă-i în p..a mea !