646x404

Ieșirile pe străzi ale candidaților la primărie mi se par cele mai avenite în vremurile triste pe care tot le-am trăit de la revoluție încoace, să mi se scuze impertinența de a le comenta. Deosebite plimbările în gașcă pe străzile orașului ! Atenție, candidați, să nu dați în vreo groapă din asfalt și să vă scrântiți promisiunile în ea ! Eu nu vă vreau răul, chiar dacă mi s-a strâns apă în gură !

Interesante fotografiile cu pupături pe frunte a la mama Dolores, cele surprinse deosebit de artistic întru posteritate ! Vezi, tătăică ?, i-ar spune potențialul primar nepotului său peste ani, aici era tătăicul mințind frumos o tanti ce credea nebunește pe atunci. Remarcabile strângerile de mâini cu priviri sincere în ochi (mai taie din ele, mi se strigă din ultimul rând), neasemuite taclalele pe noile bănci din fata curților în soarele primăverii bine poziționate, distinse trecerile pe curat într-un caiet dictando ale doleanțelor celor vizați de atâtea și atâtea vizite de curtoazie.

Surprinzător de frumoase sloganurile noi apărute după turele date Călărașiului, urbea noastră plină de aer curat tras cu pasiune pe nas ! Probabil, de aici și imaginația debordantă a sprijinitorilor, cea susținătoare efervescentă a câte unui candidat în a scoate spre citire informații ultimul răcnet în materie de dat pe spate al votului. Ăsta, votul final, influențat fiind în amorul propriu, se va ridica și va pleca cu ștampila chiar pe chenarul promovatului. Da sigur ! Contractul Social pe care toată lumea îl va citi din scoarță în scoarță, învățat pe de rost apoi, este o copie fidel elegantă a altor angajamente neonorate din istoria orașului. „Opere” plagiate, cum se etichetează mai modern. Am mai văzut viteji d-ăștia !

Despre contracte sociale nu voi ca să vă sperii, nici că voi să vă-nspăimânt,
De pe ziare cum veniră astea scoase, se făcură toate o apă ș-un pământ.

Apoi, în altă ordine de idei, s-a dus puiul care zbura aruncat de puștiul acela vesel din reclamă ! Ștaff-urile de campanie și-au dat seama că nu mai merge cu păcălit omul din poinier, cu aruncat în sacoșă niscai trei sticle de ulei, două kile de zahăr și chipul bărbătesc al candidatului pe un pix sau pe un prezervativ colorat mirositor. Să te f…ă candidatul bine, cum suna înainte ? Acum, la modă este limba în ureche simplu și la obiect, toate legile fiind schimbate întru modernizarea tuturor, numai bunul simț, minciuna și buzunarul larg a cerere de bani rămânând la stadiul primitiv de dezvoltare. N-ai cu cine. Niște haplea !

Ce faci, tanti ? Ai văzut ce stradă chipeșă ți-am făcut ? Cam ce ți-ai dori de la viitor ? Un baston mai din stejar ? Mai o Corega sănătoasă ? Ca faci, tataie ? Mata îți dorești sănătate, zici ? Am și d-aia la purtător, ba chiar am și la bancă dacă te interesează. Dar, după alegeri. Toate la timpul lor. Cam astea ar fi întrebările bazate pe mult adevăr, daaaa, care le sunt adresate viitorilor alegători cu punct ochit, punct lovit la interese.

Dacă îmi aduc aminte minte bine ultima campanie de cules voturi, sigur partidele nu se vor mai aventura în megalomanice parade cu steaguri bani cheltuiți degeaba, drepți la stânga împrejur înainte marș cu ăl mai frumos cântec spre viitor. Nici în voioșie, nu de la mici, ci doar de la berea lăsată să curgă în valuri spume albe peste locuitori, dar nici cu vocea cântăcioasă a lui Keo în boxele date la maxim pentru asuprirea criticilor din zonă ? Acum, se poartă simplitatea. Am dovezi. Nimeni nu vă păcălește. Doar vă aburește.