WP_20160518_003

Oricine fără discriminare își aduce aminte cu plăcere nedisimulată de anii lui tineri și ce făcea el pe vremuri, fiindcă acei ani sunt o mărturie încă vie de-a veșnicia în subconștientul ce nu vrea și nu poate să îmbătrânească. La rândul lor o vor face ;i tinerii de azi, sunt sigur! Deoarece, anii tinereții sunt mai presus de orice, un simbol al vieții, acea comoara descoperită și apoi păstrată acolo în interior cu lăcatele amintirilor zăvorâte.

De fapt, voiam să zic ceva de Plaja Mare azi pozată de mine de pe malul locuit, dar m-a luat valul gândurilor vechi rememorate. Puțini știu că Plaja Mare a fost, și nu știu dacă mai este în zilele noastre, locul unde călărășeni cu mic cu mare își petreceau o mare parte din vară pe nisipul fin al tărâmului de dincolo de Borcea. Pe atunci eram invidiați până și de cei care, în drumul lor spre mare, făceau popas de câteva zile pe la rudele sau prietenii din Călărași.

Plaja era locul unde puteai să evadezi înspre soare răsare având corpul dornic de razele lui, liber fără inhibiții cu o bere băută, dar rar găsită, și cu un mic la fel de valoros analizându-ți simțurile. Plaja era eliberarea tinerilor, și nu numai a lor, într-o societate închisă care nu avea de oferit nimic. Doar coada de la bere! Cine nu o ține minte dintre bătrâni? Eram adolescent pe atunci când simțeam apa murdară gâlgâită în dorința mea de a fugi din calea celui care era pus la rața, eram nebuni când treceam râul de câteva ori pe zi, și numai ochii spuneau celor din jur că eu și gașca mea nu eram țigani ascunși sub bronzul negru tăciune, dovada vie a zecilor de zile în care plaja fusese căminul nostru.

Mulți nu vor crede ceea ce spun și puțini vor fi cei pe care aceste cuvinte îi vor sensibiliza câtuși de puțin, mulți din comoditate se vor duce la Podul 4 (o altă plajă a orașului) unde sălbăticia peisajului este la ea acasă, sau la o piscină cu apă limpede și multe șezlonguri. Nu pot afirma cu mâna pe pipotă că, în memoria clipelor petrecute pe Plaja Mare, nu voi călca neam și prin alte locuri bătute de soare. Dar, acest loc va rămâne mereu în inima și amintirea mea, până când (sa nu folosesc cuvinte mari) nu voi mai putea ține o bere rece în mâna dreaptă. Plaja Mare n-a murit! Este acolo, așteptându-ne!

WP_20160518_005