stampila-vot

Ieri, când am fost să-mi plătesc impozitul la casă și mașină, hop după un stâlp o domnișoară care apăruse în fața mea ca din ciment. Avea un zâmbet, mai să mă determine să-i promit votul meu celui evidențiat strategic pe hârtia ce o ținea în mâna ei dreaptă! Mă topisem deja! Dragă domnule, mi-a zis șoptit, acum aveți reducere zece la sută la plata impozitului, dacă în 5 Iunie votați cu al nostru reprezentant al binelui pe pământ. Plus un pupic de la o tinerică ca mine ce-i va aduce relaxare bătrânelului din tine, și-a încheiat tânăra tirada electorală băgându-și tactic sânii la înaintare. Dotată, tăticu! Era să cedez atunci când și-a țuguiat buzele generoase către mine. Transpirasem. Gata, mă, m-am predat, era să zic deja imaginându-mă punându-mi votul pe al lor, și nu pe-al meu. Dar, am plecat rapid ca nu cumva sa mă prindă tipa din urmă!

Treaba aveam și prin zona Orizont. Drept pentru care, m-am îndreptat cu pași repezi către zona în cauză, tot selecționată de strategi în păcălire urbană după cum bine știți. De la trecerea de pietoni m-au luat prin învăluire alte două simpatice tunse în negru fir drept și cu zâmbetul larg a boticuri rujate. Domnu’, ce onoare, să treceți chiar acum prin zonă, când vrem ca toată lumea care ne trece „pragul” să fie îmbrățișată și mângâiată! Ce interesant! O cafeluță, un masaj doriți ?, mi-au îmbiat ele simțurile, lăsându-mă cu ochii beliți la semaforul care clipea în steluțe verzi a trecere de mașini. Numai privirea mea tâmpă le-au determinat să mă lase în pace, cu toate că, m-aș fi lăsat alintat de cele două tipe focos înfocate de o substanță politică în obrăjori. Dar unde o fi fost locul plăcerilor?

Să mă credeți când vă spun! În drum spre casă, uitând că drumul mi se duce pe lângă una bucată biserică, m-am trezit înconjurat ca vai de capul meu numai de credincioase una și una. Aveau strategia candidatului oferit de Dumnezeu printre lumânări, să știți! Așa le povățuise preotul care nu face politică. Nuuuu! Deloc! Mamă și cum miroseau a suave de firmă made în parfumul cerului, mamă și ce rochițe negre vaporoase aveau, mamă și cum mă chemau,  vino, nebunule, vino în lăcaș, vino!, mamă și cum mă dezmierdau lingușitoare la ureche, să votezi cu apropiatul preotului nostru, cu el vrem!.

Era să cad în ispita de a-mi vinde sufletul votul, recunosc cu mâna pe coliva aia din care mâncasem juma de farfurie. Știau ce-mi place! Din fericire, aveam fuga la mine mai ceva ca Usain Bolt atletul. Doar eram la ananghie înghesuit fiind ceva de speriat de găștile astea de frumuseți care-mi împresuraseră votul. Fugi, mă!, i-am strigat. Și-am tăiat-o spre casă uitându-ne speriați în urmă. Așadar, mare grijă! Umblă haite de convingeri printre noi.