040612_130803

Stăteam relaxat în pat picioarele atârnându-mi lenevoase pe un scaun moș de ani și ani, relaxat aruncând priviri către Apropo TV, excelenta emisiune a lui Andi, ăl mai bun dintre realizatori ce ne îndeamnă cu finul lui umor să-i citim mesajele de pe tricouri. Atârnam cu gândul la gustoasa ciorbă a mamei mele, cea ce răzbătea în mirosuri demențiale prin crăpăturile ușii de la sufragerie, la fel de veche ca scaunul pe care îmi atârnau leneșe picioarele într-o zi de Duminică la ai mei părinți.

Unde este ăl bătrân?, o întrebai pe mama, mirat fiind că taică-miu nu este prin zonă, știindu-i obiceiul de a sta de fiecare dată în casa scării. Păi da, mă așteptam să-l văd acolo ca de obicei bucurându-se de venirea noastră cu rânjetul lui larg. Ca și când ar fi câștigat la loto într-un val vârtej neatingând parchetul, ăl bătrân, bucuros nevoie mare, își făcu apariția în”urările noastre de bine”, hai bă, mai aveai de gând să stai mult? că murim de foame!

Ca să ne convingem imediat de motivul întârzierii lui într-o uluire totală! Cică Firea ar câștiga alegerile în București, ne spuse el cu mare emfază, eu mai crezând c-a înviat Ceaușescu, ori că Băsescu, inamicul moșilor dintotdeauna, ar fi murit. Informația asta satisfăcându-l atât de tare, încât puse sticla de țuică pe masă cu urarea de bine, trăiască PSD-ul spre glorie înainte cu ăl mai mare progres spre comunism! Am mai băgat și de la mine. 😉

M-am uitat mirat la el în timp ce băiatul meu s-a uitat cu subânțeles la mine, amândoi concluzionând înțelegerea cu voce tare. Ia dă buletinul ăla încoace! Nu te duci la niciun vot! Îți cumpăram noi un steag cu secera și ciocanul, un tricou roșu având inscripționat chipul lui Lenin pe el, și o sticla de Stalinkaya cadou. Hai, să mâncăm!