iord

Sunt multe domenii în care eleganța de a nu spune lucrurilor pe nume este o calitate, la fel cum diplomația prin alte părți ale vieții este o virtute. Dar nu în fotbal, băga-mi-aș să-mi bag! Nu în sportul ăsta în care se pune pasiune mai mult ca-n orice pe lumea asta, parcă nici dragostea nu i-ar face față dacă s-ar lua la luptă dreaptă cu sportul rege, nu aici unde nu-i loc de dată cotită dincolo și pe dincoace. Păi când ai 20 de mii de susținători în tribune și încă alte câteva milioane în fața televizoarelor înjurându-te, tata Puiu, ca la ușa cortului despre una despre alta, dacă mai aveai închizători îi băgai și pe ăia în teren, tu ieși dezinvolt pe sticlă spunându-ne că ai jucat de la bine în sus spre excepțional, nebăgând în seamă realitatea din teren!?

Nu vreau să execut jucătorii pe pagina mea, n-am dreptul un neica nimeni și nici n-o fac din respect fața de munca lor din teren , dar cu așa antrenor depășit fiind, cu lipsă vizibilă de la cursurile de fotbal modern, chiar nu putem să facem față în sportul ăsta atletic pe viteză. Unii ar spune că n-ar cu cine, că nici jucătorii nu se pretează fotbalului avansat, că au obosit ca vai de capul lor doar după două meciuri jucate la intesitate maximă, dar tu, nene antrenorule care le pupi pe moaște treaba ta pe unde o faci, ai încercat cel puțin să ataci cu o formulă ofensivă?

Nu vă speriați, sunt unul dintre cei douăzeci de milione pricepuți în ale fotbalului, de aici și dreptul meu de a mă lua de selecționer. Anghel Iordănescu este un om de toată isprava, un tată jos pălăria, un bun credincios așa cum aș dori și eu să fiu, dar un slab antrenor. Nu slab, ci fricos. I-au tremurat chiloții pe el. Să nu-i bagi tu pe Sânmărtean și Stanciu dacă ai fi vrut să ataci și să câștigi meciul? Ca la conferința de presă să ne spui nouă, chiorilor de acasă, că am jucat bine, când atacurile au fost ceva de evul mediu al fotbalului, numai norocul sărindu-ne din când în când în față? Când, unde, cu cine ?

Așa făcea și Pițurcă când noi vedeam alta, iar el ne spunea altceva, de aici și concluzia că ne place să ne ascundem după șiretul ghetei de fotbal așa cum n-o face nimeni prin Europa. Asa că, noi căutam antrenor. Străin să fie! Să luam ca exemplu handbalul furându-i binemeritatul slogan Handbalul sport național. Fotbalul merită sinceritate. Asta-i clar!