gagici

Foaie verde lemn de soc iară am avut noroc, pe nisipul auriu și sub cerul azuriu, iată cum și-au pus sub soare pledul lor de sărbătoare, constante în afectivitate lângă mine figurante.

Trei gagici simandicoase dând din genele bengoase, se dezbracă încet și lin mai scăpând câte-un suspin, ba că apa e murdară, ba că-i plină de gargară, ba că nu-i stă bine părul, ba că-i încâlcit  nasolul.

Ochii mei prea bulbucați prin mărire ei mirați, din orbite mi-au ieșit pe nisip ei mi-au sărit, măi băieți îi chem la tata voi nu ați făcut armata, nu trebuie ca să lipsiți de pe țâțe voi lipiți.

Aleluia, țâțe goale, buze lungi și mers agale, ochii mei sunt tot pe ele de bronzata a lor piele, ce să fac și eu acuma dacă mi se oferă spuma.