valentines-day-la-mare-3-56196_481x230

Te simți singură într-un ocean de fizionomii străine crezându-te pierdută fără pașaportul încrederii în tine? Ai marfă unică în suflet de oferit și nu ai cui, tot așteptându-l pe el cu ochii pe fereastra sufletului tău având storurile ridicate a dor nebun? Ești seara la televizor doar cu filmele de dragoste în care acțiunea ai dori-o să te cuprindă și pe tine în realul vieții?

Ești posesoarea unei iubiri nemărginite, iar el, nemernicul, ți-a furat-o fugind în lumea largă neuitându-se în urmă? L-ai lăsat să plece nebăgând de seamă impulsul inimii care te îndemna la luptă cu ambiția ta prostească care pusese stăpânire pe sufletul tău? Florile uitat oferite tânjesc după mirosul tău unic posesor de glastre pline de unicitatea iubirii? Crezi asta? Le-ai refuzat pe ultimile, doar crezând că ți-au fost oferite ca o scuză a cererii lui de a fi iertat din nou? Ai făcut greșeala asta sperând, totuși, cu spatele la ușa pe care ieșise în drumul lui către despărțire? N-ai făcut nimic ca să-l oprești? Nimic?

Buzele tale senzuale sunt umezite doar de rujul frumos asortat chipului tău? Tânjești încă după sărutul lui amețitor, mințile pierdute de tine în dragostea pe care încă i-o mai porți? Nopțile ți se par lungi încremenite în timpul dus? Nu dispera! Altă dragoste va veni într-o zi când, nici nu ți-o imaginezi alergată fiind de destinul tău care nu te va lăsa la greu. Iubirea este ascunsa încă în cotloane de chipuri, în simpatii neoferite, în dureri neîmpărtășite. Așteapt-o!