Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horațiu Mălăele

luna

iunie 2016

De la Prefectură zicere

94827826

Anunțul cuiva, cred că al purtătorului de cuvânt al Prefecturii, face toate glumele din lume cu tot râsul aferent prins frumos cu un ac de siguranță de rețeaua de socializare. Nu că informarea n-ar fi corect enunțată sau că tipa care a emis către cunoștința cititorilor nu s-a exprimat în termeni corecți. Nici vorbă de așa ceva. Doar că, în prim planul localităților se situează, fără niciun dubiu, cel mai curtat domnitor român încă posibil de a face dreptate în România noastră. Vlad Țepeș în persoană.

Nu știu de ce, ca un făcut, cred că anunțul Prefecturii este totuși greșit, gândind că locuitorii cinstiți ai acestei țări chiar ar avea nevoie de un vechi domnitor care să-i căsăpească pe majoritatea politicienilor noștri care au uitat pentru cine și pentru ce sunt aleși. Cum anunțul este special adresat oficialilor de la țară, care, alături de popă formează grupul prea măriților respectați până-n străfundurile lor dornice de gâdilat Continuă lectura „De la Prefectură zicere”

Trecea o manea pe Borcea-n sus

WP_20160618_002

Trecea agale cu motorul la relanti prin fața plajei plină ochi cu încasatori de soare torid, plutea printre valurile unui împingător dotat cu sute de căluți de râu putere, ba săltându-și, ba coborându-și trupul firav, mai să se rupă sub greutatea celor șase gealați pe care îi suporta cu greu. O barcă din lemn urca în susul Borcei încărcată ochi, gemând sub litri de bere pe care îi băgaseră băieții la burdihanele lor preponderent uriașe.

Rezemat pe scaunul pliant inhalând avid o rază galbenă ce tocmai îmi trecuse prin fața respirației mele, cu ochii strategic disimulați sub perechea mea de ochelari de soare pentru a urmări detașat căprioarele bronzate ce zburdau libere pe nisipul auriu, stăteam lenevos așteptând ca vara să-și facă de cap. Căprioarele sunt ocrotite prin lege la Călărași, să știți de la mine!

O mireasmă de muzică orientală își făcu loc prin căldură ca într-un vis urât care apărea din neantul apei. Din ce în ce mai tare, zgâriindu-mi Continuă lectura „Trecea o manea pe Borcea-n sus”

Așteaptă iubirea!

valentines-day-la-mare-3-56196_481x230

Te simți singură într-un ocean de fizionomii străine crezându-te pierdută fără pașaportul încrederii în tine? Ai marfă unică în suflet de oferit și nu ai cui, tot așteptându-l pe el cu ochii pe fereastra sufletului tău având storurile ridicate a dor nebun? Ești seara la televizor doar cu filmele de dragoste în care acțiunea ai dori-o să te cuprindă și pe tine în realul vieții?

Ești posesoarea unei iubiri nemărginite, iar el, nemernicul, ți-a furat-o fugind în lumea largă neuitându-se în urmă? L-ai lăsat să plece nebăgând de seamă impulsul inimii care te îndemna la luptă cu ambiția ta prostească care pusese stăpânire pe sufletul tău? Florile uitat oferite tânjesc după mirosul tău unic Continuă lectura „Așteaptă iubirea!”

Pastila de Duminică- Aleluia, țâțe goale, buze lungi și mers agale

gagici

Foaie verde lemn de soc iară am avut noroc, pe nisipul auriu și sub cerul azuriu, iată cum și-au pus sub soare pledul lor de sărbătoare, constante în afectivitate lângă mine figurante.

Trei gagici simandicoase dând din genele bengoase, se dezbracă încet și lin mai scăpând câte-un suspin, ba că apa e murdară, ba că-i plină de gargară, Continuă lectura „Pastila de Duminică- Aleluia, țâțe goale, buze lungi și mers agale”

Mi se rupe de monarhie, dar de socialism am avut-o deja de nenumărate ori în gips

13432198_1228515183826040_7470818248318428161_n_82747200

Ce ți-e cu istoria asta pe care nu o mai știi care este adevărată și care falsă! Mirare mare, să moară un istoric de necaz! Ba cu minciuni grămadă de partea comunismului care ne-a tras-o rău de tot, ba diminuând meritul unora ca Antonescu care a tras nebunul cu pușca în neamul românesc, că abia au mai reușit un Adam și o Evă autohtonă să și-o tragă, de aici iar la viață curajoasă națiune română, ba ridicând în slăvi eroii țării, de chiar credeam pe atunci că poporul nostru a fost cel mai viteaz dintre viteji. Eu așa am auzit, aveți ceva de obiectat?

Că Greuceanu  ar fi fost mic copil pe lângă Burebista. Ștefan ce Mare? Neasemuit în Europa de pe atunci! Mihai Viteazu? A înfrânt singur ditamai armata otomană! Apoi, au venit minerii la putere, pardon, Iliescu și partidul lui care au Continuă lectura „Mi se rupe de monarhie, dar de socialism am avut-o deja de nenumărate ori în gips”

Galbenul pământului oferă clipe

13435350_1282547515108519_5913904512162144005_n

Spicele nebunele adunate-n grup pe câmp ofereau spectacolul verii privirilor mele neiertătoare cu frumusețea lor, galbenul pământului căzut cu voia soarelui din cer mă lăsa să-i admir perfectul liniar ca un frate al liniei orizontului. Încremenesc stană voit, doar mirarea mea lăsând-o să admire totul. Mă las în genunchi închizând un ochi pentru a le cuprinde pe toate în enorma lor bucurie răzvrătită din dorința de a fi culese. Le ating cu mâna pe deasupra liniștindu-le efervescența coacerii, le simt nerăbdarea de a se zbengui printre mâinile enormei mașinării de zei trimisă, le povestesc amintiri din trecut alergând printre ele ca un apucat.

Râd bezmetic învârtindu-mă în cerc până cad cu fața Continuă lectura „Galbenul pământului oferă clipe”

Banc

Banc-de-lucru-cu-panou-pentru-scule_f02599_1463820686

Să nu moară râsul meu în hohote, dacă ăsta nu este bancul cu descrețire de frunte în cel mai pur mod de te ține cu mâinile de burtă. Nu-l auzisem până mai ieri! Mai bine zis, nu-l citisem, dar odată cu parcurgerea lui, ziua mea a fost mult mai degajată. Așadar, cui p..a mea îi este sete ? 🙂

Pe patul de moarte, Optimistul e înconjurat de toată familia și, cu glas sleit, spune:
– Ehei, când aveam eu vreo 20 de ani, ce mă mai distram, curve, beții, scandaluri.
Și-mi zicea tata: bă băiatule, potolește-te, ia-ți un serviciu, fă-ți și tu o familie, să aibă și ție cine-ți da un pahar de apă pe patul de moarte.
Dar nu m-am potolit.
Și pe la 30 de ani, ce mă mai distram, curve și mai multe, beții și mai mari
Și-mi ziceau prietenii:
– Bă Optimistule, potolește-te, fă-ți și tu o familie, să aibă și ție cine-ți da un pahar de apă pe patul de moarte.
Și mi-au tot zis așa, până am început să-i ascult.
– Mi-am luat nevastă.
Nevasta trebuia ținută cu bani, a trebuit să muncesc mai mult.
Au apărut copiii, a trebuit să muncesc și mai mult, să-i duc la școală, să le dau tot ce le trebuie.
N-am mai știut ce-i aia o beție, n-am mai știut ce-i aia o curvă.
Pe urmă au venit nepoții.
Am tras și pentru ei cât am putut, că deh, să aibă cine-mi da un pahar de apă pe patul de moarte
– Și uite că acum mor și…..
– Și, și?, întreabă rudele strânse buluc la capul meu puține zile mai aveam de trăit.
– Și-n pula mea, NU MI-E SETE !

P.S. Scuze cu „porcosul” de la sfârșit , dar nu avea bancul sens altfel 🙂

Cautăm antrenor! De ce ne place să ne ascundem după șiretul ghetei de fotbal?

iord

Sunt multe domenii în care eleganța de a nu spune lucrurilor pe nume este o calitate, la fel cum diplomația prin alte părți ale vieții este o virtute. Dar nu în fotbal, băga-mi-aș să-mi bag! Nu în sportul ăsta în care se pune pasiune mai mult ca-n orice pe lumea asta, parcă nici dragostea nu i-ar face față dacă s-ar lua la luptă dreaptă cu sportul rege, nu aici unde nu-i loc de dată cotită dincolo și pe dincoace. Păi când ai 20 de mii de susținători în tribune și încă alte câteva milioane în fața televizoarelor înjurându-te, tata Puiu, ca la ușa cortului despre una despre alta, dacă mai aveai închizători îi băgai și pe ăia în teren, tu ieși dezinvolt pe sticlă spunându-ne că ai jucat de la bine în sus spre excepțional, nebăgând în seamă realitatea din teren!?

Nu vreau să execut jucătorii pe pagina Continuă lectura „Cautăm antrenor! De ce ne place să ne ascundem după șiretul ghetei de fotbal?”

Sensibilitatea femeii și gipanul uriaș

Femeie-la-volan

Despre femeia rafinată s-au scris rânduri de lacrimi, picături înduioșate stoarse cu pasiuni nemăsurate din emisiuni duioase de pasionați în a promova, pe oriunde și fără măsură, femeia puternică. Doritori de rating care nu lasă femeile să trăiască realul, băgându-le în cap prostii, cum că se poate și cu prostul gust purtat cu mândrie la vedere pe stradă. Dar, aceștia au omis intenționat acel proces tehnic de rafinare care seacă toți nutrienții prin îndepărtarea părții sănătoase din genul sensibil, în ele rămânând doar minime substanțe din categoria afectivitate sau fragilitate.

Și atunci, ca un paradox al creației acestui minunat exemplar care a făcut posibilă frumusețea pe pământ, ca o părere contrară adevărului unanim recunoscut cum că femeia este supremă în ale perceperii senzațiilor unice de care numai Continuă lectura „Sensibilitatea femeii și gipanul uriaș”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑