VANSTEIN-in-floarea-vietii

Cum auzit mai zilele trecute că un coorășean trimite mesaje deocheate în privat tinerelor pasionale de a-și expune trupul mai dezvelit pe rețelele de socializare, ori chiar doamnelor nevinovate, săracele, în a-și face și ele un cont să piardă timpul în neant, m-am gândit să-i dedic următoarele rânduri, cu specificarea clară că mă dezic totalmente de altfel de practici. Niște țărani! Dacă nu știi să vrăjești femeia fața în față, să-i șoptești moartea căprioarei și alte chestii câte în lună și în stele, să o abordezi pentru a-i da ochii peste cap cu intelectul tău pe care tot zici că-l ai, degeaba! Cu băgare de creieri în cap, nu toate e la fel. Sau dacă ai văzut că nu cade, las-o așa!

Desigur, mă recomand sec prințul pășunilor înverzite, floral denumite și al câmpurilor îngrădite dintre blocuri, mă numesc cavalerul negru fără chip, misteriosul animal x, discretul dornicelor și nerăbdătoarelor, doritoarelor superbe cărora le ofer întotdeauna câte o floare. După. Calc falnic și apăsat printre și pe distinse simandicoase, cucoane boieroase prin inel trase, cu pieptul musculos proaspăt epilat scos la înaintare privesc de sus pe sub nările-mi fremătând forfota din jur, pe chipul plăcut mi se citește trufia și mândria de a fi neasemuitul tresărind a iubire, singurul rămas, unicul! Sunt inconfundabil de neuitat, da, etalez toate calitățile unui domn rasat cu ginecologia genealogia fină, elegant rafinată, sunt arogantul clipelor memorabile oferite, înfumuratul marilor plăceri dăinuite, îngâmfatul și incomparabilul taur comunal. Admirați-mă!