descărcare (1)

Citeam pe undeva un articolaș, vai de capul lui, despre faptul că Vama Veche s-a stricat, de faptul că Vama nu mai e ce-a fost și nici n-o să mai fie. Că Vama e moartă! Greșit!, as zice mai hotărât în a susține că locul există și va exista mereu. Pentru că, Vama Veche este acolo cu toți bețivii frumoși și toate gagicile dansând matrafoxate cu capul în nisip, cu toate corturile apropiate de plajă luminate primele de soarele ieșit din mare. Este acolo cu toate bășinile trase la grămadă, cu râgâieli scârboase după berea băută cu butoaiele, după vomitături alandala lăsate să curgă. Vama Veche există în tinerii frumoși pe care ar trebui să-i admirăm sincer. De ce? Deoarece sunt puri în trăiri mai cu sentimente decât mulți alții, pentru că îi doare în p..ă de societate doar respectând legea, fiindcă simt natural iubind aceleași lucruri, același mod de viață simplu, același loc.

Am fost în Vamă dimineața, la prima oră, când încă frumoșii nebuni nu se treziseră de prin coclaurile viselor pe care încă le mai trăgeau la ora matinală pe care eu o hotărâsem s-o am întins pe pled. La primele ore ale dimineții Vama era amorțită deosebit de pașnic. Nu tu copii mici care să-ți zgândăre urechile, nu tu familii de „țărani” zgomotoși pălăvrăgind cu voce tare despre frate-su care și-a cumpărat ultima sculă de bemveu sau despre ultima fiță de telefon achiziționat, nu tu muzică dance în urechi cu simpaticele dansatoare pe cuburi care să facă rău pipotei mele bătrâne, și nici măcar urmă de colorați cu porumbul fiert după ei. Ia nămolul, băieții, ia nămolul! Nimic din toate astea!

Doar valurile mării bătând cu furie malul ce n-avea încotro să fugă, îmbinate serios cu foșnetul unor pagini de carte atent citite de o tipă oarecare. O să zică lumea că fac pe interesantul. Nici gând! Ba mai mult, pot spune cu mâna pe inimă că, am văzut pe metru pătrat mai mulți cititori de carte ca nicăieri în altă parte. Probabil, drogații ăștia nenorociți, bețivi care-și toarnă și-n cap, sunt și intelectuali pe deasupra, ar zice unii fixați în vechi concepții.

Vama Veche este un loc, altfel de loc, unde tinerii au alte identități, alea vechi lăsate acasă pe undeva în colțuri aruncate, unde brandurile sunt de rahat, iar banii, banii sunt fără valoare. Doar tinerii nebuni ai timpurilor noastre, marea nedormită și beată, muzica bună în urechi bezmeticind note, soarele nărăvaș bătător de capete pline de alcool, plus melancolia de după. Ce poate fi mai adevărat? Un loc uitat de lumea moderna în care există viață. Asta-i Vama Veche.