catalin-chereches-a-depus-juramantul-de-primar-prefectul-a-emis-decretul-de-suspendare-din-functie

Trei babe leșinară în timp ce pe ușa dubei coborî cel mai frumos dintre Primarii țării, manca-l-ar norocul să-l mănânce pe el de brunet păr cârlionțat, că multe ne-a dat, și ne-a furat, tot dat, offf, câtă suferință o îndura în fața judecătorului și câtă umilință va încasa el atunci când va ajunge în locul acela rece neprimitor, să-i ardă focul și necuratul pe toți care au păcătuit în a ni-l lua pe acest om care a făcut multe pentru Baia Mare. Breeee, se aude o voce tânără de puști dintr-o mașină, vedeți că vă caută Doamna pe acasă și nu vă găsește!, hahaha, un râs din acela care lăsă în urma lui o groază de sudalme și ocări. Huooo, nenorocitule, mânca-te-ar viermii!, mai că țipă o altă „tinerică” care tocmai venise de la piață, că tot avea sacoșa ochi cu zarzavaturi. E băsist, strigară în cor!

Câțiva moși bătuți în cap de bătrânețe, ce-o le mai trebui, nenică!, se luară la ceartă cu un ziarist care îndrăznise să-i pună o întrebare pertinentă hoțului corectului Cherecheș, căruia, din cauza vântului, îi căzu pe frunte ditamai șuvița de păr gelat stratificat. Domnul Primar, domnule, dacă veți fi arestat, vă veți da demisia?, alergă după ales o frumușică domnișoară reporter. Primarul îi aruncă un zâmbet care făcuse deja ravagii printre inimi de 65 ani plus, și trecu mai departe flancat de doi polițiști. Ete a dracu’ putorișcă!, urlă un bătrân care își agita bastonul pe sus a indignare. Prefectul să nu încerce să-l demită pe Cherecheș, că facem puci. Afară îl dăm cu scaun cu tot pe prefect. Mafioții!, țipă un altul mai să dea ochii peste cap de atâta dezmăț politic la tensiunea lui mare cât pensia socialistă primită de la tătuca cu indulgență.

Deodată, se făcu liniște, mai toți anticipând momentul în care Primarul ales de o mână de zglobii fără minte, se urcă pe capota dubei luând cuvântul cu atitudine tovărășească. Doresc să mulțumesc oamenilor că-mi sunt alături, pentru încrederea lor, și știu sigur că Dumnezeu va face ca într-o zi să fim împreună, își lansă acesta legământul prenupțial făcut cu simpatizanții săi numai și unul aproape morți. Câtă durere lăsase în urmă multiplicând lacrimi de pasiune politică, câtă milă tăvălise prin suflete bătrâne sensibile la infarctul Doamne ferește, câtă apă rece le-a trebuit ca prim ajutor pentru revenire, off, că tare le era dor de el! Dorința de scandal le apăru imediat, odată cu impertinența unuia care întrebase de vizavi cu frica avută de gloata nevricoasă. Dar a furat, n-ar trebui să plătească? Eee, chiar atunci, un huoooo prelung administrat respectivului, făcu ca platoul din fața Primăriei să se cutremure de indignare. Huooooo! Apoi, liniște. La difuzoarele instituției se transmitea în direct jurământul celui ales. Jur să respect constituția și legile țării, jur!