def316143ee44dbe0a333eb9adc21bef

Trei fete și un băiat, toți cu telefoanele în mână, se opresc în fața băncii pe care stăteam crăcănat relaxat privind lumea. Bă, nu reușesc să-l prind pe ăsta, răcnește una mai prinsă de acțiune decât restul. Nici eu, l-am scăpat de câteva ori până acum, țipă tipul cuprins rău de pasiunea de a-l înlănțui pe jucăușul ăla care îmi tot aleargă prin preajmă. Sunt mai mulți, frateeee!, continuă un puști care a apărut de nu știu unde chiar în spatele meu. Bă!, îmi zic într-un murmur continuu, m-au înconjurat Pokemonii pe o alee oarecare din parcul orașului meu, mi-au invadat intimitatea, mi-au violat fără să știu liniștea.

O fi bun un spray de țânțari? Ma uit speriat în jur. Nu se vede niciunul de-al dracu, de creaturile alea vorbesc. Dau din mâini cu intenția de a atinge vreunul, măcar să-l simt dacă este fioros sau doar un simpatic personaj animat. Soția își ridică capul din carte privindu-mă mirată. Țânțari, nevastă, țânțari multi aici în parc, îi spun zâmbind tandru. Ufff! Scap ca prin urechile acului de părerea ei cum c-aș fi luat-o puțin razna.

O trupă de băieți, toți la pantaloni scurți și cu frezele puțin rase pe deasupra urechilor, își face apariția brusc și dintr-o dată cu telefoanele ținute la vedere. Printre ei, nevinovată, apărând în fața ochilor mei, o tipă cam până-n 17 ani. Nu vreau s-o descriu. Sigur era minora. Doar atât, dacă mi se permite. Avea niște pantaloni scurți din blugi cu talie înaltă, care îi intraseră ….ho, la naiba! Ai promis că nu zici nimic, mă trage de manșeta cămășii bunul meu simț. Ea pierdută parcă în normalitate fără ustensila de prins Pokemoni, lăsată singură neadaptată timpurilor moderne, mergea în urma lor doar zâmbind.

Păi ce faceți mă, nene, mă?, îmi vine să-i cert. Lăsați așa bunăciune fată singurică s-o mănânce vreun Pokemon rătăcit? Nu vă este rușine?, mi-am continuat eu gândurile perverse, să-mi fie iertate la o așa fetiță. Păcatul meu. Pe lângă mine trec cârduri de tineri cum n-am mai văzut de mult la aer curat, trec alergând, ba ici, ba colo, după numai ei știu ce, trec discutând, râzând, plini de viață. Mie îmi plac, semn că jocul ăsta este benefic scoțându-i din case. Alergați băieți, Pokemonii vă așteaptă să-i haliți de vii!