PUBLISHED by catsmob.com

Am cumpărat una alta cum îngrămădește omul când vrea să ia toate nefolositoarele de pe rafturi, doar vrând să umplu nenorocitul ăla de cărucior mare mâncător de bani, după care, m-am așezat frumos în rând cum îi stă bine unui român nedezvățat încă de sublima poziție de așteptare care i-a adus atâtea satisfacții în comunism. Ce poate fi mai frumos pe lume decât o coadă într-un magazin universal, cu aerul condiționat fluturându-mi părul pe la urechi, cu muzica în surdină mișcându-mi mecanic talpa piciorului în ritmul melodiei ce-mi frunzărea timpanul, cu glasul ciripitor al tipei ce anunța ofertele în difuzoarele agățate de tavan?

Astea întrebări îmi erau prin cap, eu stând într-o aplecare tactică doar admirând o sticlă de vin ce era pierdută printre chiloții expuși în raft rânduiți frumos, semn că pe românul răzgândac îl paște lenea în a parcurge acei metri până la raionul cu băuturi alcoolice. Lângă mine paralelă cu al meu căruț, o tipă bine ca animal, binișor ținută la anii ei cam cincizeci și ceva ani în plus, elegantă cât să facă invidioase toate tipele tinere de primprejur, parfumată cât să lase o dâră pe pardoseala magazinului, de chiar era să strig la fata care se dădea cu mașina de spălat, ca nu cumva să curețe chiar în acel moment maxim de desfătare al nărilor mele.

Acum, să nu creadă nimeni că m-am binoclat ca un țăran la ea. Clar nu! Totuși, nu am putut să nu observ cu finețea mea de supraveghetor a tot ce este deosebit, că femeia râdea cu o poftă greu de abținut, asta chiar dacă încercase de mai multe ori să-și înăbușească hohotele într-o grămadă de șervețele pe care le ținea în mână la vedere. Mă, de ce râde?, mi-am pus imediat normala întrebare. De mine, oare? M-am uitat la pervaz să nu fie deschis dracu’, cumva să iasă animalul de acolo, mi-am dat cu degetul pe la ochi ca nu cumva urdorile mele să fie crescute în dealuri stufoase, m-am uitat la unghiile roase de dimineață toate fiind aliniate conform standardelor în manichiură, nimic care să producă atâta râs pe doamna respectivă.

Acum, tot uitându-mă în jur vrând neapărat să particip și eu la râs, mi s-a oprit instantaneu privirea pe freza unui tânăr care era chiar în fața ei la rând. Deci, de acolo venea motivul hlizelii tipei, mi-am zis în gând. Păi, cum să-i descriu frizura puștiului? Cam ca vechea mea căciulă rusească mâncată de molii care a luat trebuință în petice pe capul lui? Așa mi-am imaginat eu acea tunsoare care semăna și cu vechiul capișon purtat cu mândrețe pe vremuri de Benone Sinulescu, dar și cu blana năpârlită a sconcsului care era vedetă prin vechile desenele animate. Era de râs în hohote cu mâinile ținute de burtă, cu arătat cu degetul și filmat cu deosebită prezență pe rețele de socializare, dar cum tocmai ajunsesem să plătesc tot ceea ce cumpărasem, m-am abținut cu greu să nu cad ca susținător înverșunat în patima bunei dispoziții. Așa că, am lăsat-o pe tipă să se distreze încă în drumul către mașină. Avea și de ce.